Sfantul
Sava cel Sfintit (CrestinOrtodox.ro), Saint Sabas’(s) life (Ucatholic.com), Colegiul
National Sfantul Sava, The National College of Saint Sabas Bucharest, December
5, 2014
See
below :
-
Viata Sf.
Sava/ St. Sabas, dupa 2 surse care se completeaza reciproc –
-
Saint Sabas is the Patron of our High
School “The National College of Saint Sabas ” ( “CNSS” ) (also called “Nicolae
Balcescu” during the communist period in Romania )
from Bucharest
-
The letters “CNSS” were written on our
serial numbers which were sewn on the uniform we wore,
-
My ( Olivia’s ) serial number was 1918
Sf.Sava cel Sfintit este
patronul liceului nostru Colegiul National Sf.Sava din Bucuresti ( sau liceul
Nicolae Balcescu inainte de 1989 si in perioada in care am fost elevi de liceu
1982-1986 ) si a fost intotdeauna si in anii nostri de liceu, initialele CNSS
erau inscrise pe matricola noastra si pe zidurile cladirii liceului nostru.
Numarul
meu matricol, sau numarul matricol al Oliviei, a fost 1918.
Sfantul Sava ne-a ocrotit pe noi, elevii liceului “sãu” intotdeauna si va
continua sa ne ocroteasca.
“Sfantul Sava cel Sfintit s-a nascut la inceputul
secolului al V-lea, in jurul anului 438, in vremea imparatului Teodosie cel Mic
( 403-450 ), in localitatea Mutalasca, din regiunea Capadocia ( Turcia de astazi ).
Parintii sai, Ioan si Sofia, l-au crescut
pe sfant pana la varsta de cinci ani, dupa care, lasandu-l in grija unui unchi, au plecat,
pentru o vreme, in Alexandria, tatal sau fiind comandant militar.
La varsta de
opt ani, sfantul a imbratisat viata monahala, intrand in Manastirea Sfantul
Flavian, aflata in apropiere, unde s-a nevoit vreme de zece ani.
Cand s-au
intors parintii sai, desi cautau sa-l faca sa se intoarca acasa, sfantul a ales
sa continue viata monahala.
Cand a
implinit varsta de optsprezece ani, insa,
Cuviosul Sava a calatorit la Ierusalim, iar de acolo
la manastirea condusa de Sfantul Eftimie
cel Mare, praznuit in data de 20 ianuarie,
care l-a povatuit catre Cuviosul Teoctist, care conducea o manastire de obste,
pentru a se deprinde cu ascultarea, cu smerenia si cu celelalte fapte sfinte.
Se spune ca,
atunci cand l-a vazut, Sfantul Eftimie l-a numit pe acesta "copil
batran", fiind tanar cu varsta, dar batran
cu intelepciunea si traiul.
Sfantul Sava a
trait in manastirea condusa de Cuviosul Teoctist pana la varsta de 30 de ani.
Dupa adormirea
Cuviosului Teoctist, succesorul sau a binecuvantat dorinta Sfantului Sava de a se zavora intr-o pestera.
Doar in zilele
de sambata el isi parasea pestera si venea
in manastire, pentru a participa la Sfanta
Liturghie si a manca impreuna cu fratii.
Dupa o vreme,
primind binecuvantare, Cuviosul a renuntat sa mai vina in manastire, ramanand in pestera vreme de cinci ani.
Atat in timpul
vietuirii in obste, cat si dupa aceea, cand s-a nevoit in pestera, Sfantul Sava s-a aflat sub purtarea de grija a Sfantului Eftimie.
In ultimii
ani, parintele sau duhovnicesc incepuse sa il ia cu sine, in adancul pustiei,
unde se intalneau o singura data pe an, petrecand impreuna o perioada, inainte
de Sfintele Pasti.
Cand parintele
sau a adormit in Domnul ( +473 ), Cuviosul Sava cel
Sfintit s-a retras intr-o pestera aspra, langa Manastirea Sfantul Gherasim de
la Iordan.
In anul 478, sfantul s-a asezat intr-o pestera de pe stancile vaii Kedron, undeva la sud-est de
Ierusalim.
Mai apoi, in
anul 491, patriarhul Salustiu al Ierusalimului l-a hirotonit preot, iar in anul 494, acelasi patriarh l-a randuit arhimandrit, cu autoritate peste toate manastirile din Palestina.
Nu dupa multa
vreme, el a devenit povatuitor si invatator al multor calugari si pustnici.
Tot mai multi
ucenici au inceput sa se adune in jurul sau, cautand viaţa monahiceasca.
In jurul
pesterii sale s-a dezvoltat actuala manastire, care ii poarta numele: Lavra Sfantului Sava cel Sfintit.
Cuviosul a
intemeiat cateva manastiri, savarsind minuni si
tamaduind multi bolnavi si demonizati.
Sfantul Sava
cel Sfintit a alcatuit prima regula tipiconala pentru
slujbele bisericii, numita apoi "Tipicul Sfantului Sava", acceptata de
toate manastirile din Palestina, iar apoi, de manastirile
ortodoxe din intreaga lume.
Sfantul Sava
cel Sfintit a luptat pentru apararea dreptei credinţe, impotriva miscarilor monofizita si origenista.
Deoarece era
cunoscut si iubit de patriarhii din Ierusalim, el a fost trimis de doua ori in cetatea Constantinopol, in anii 511 si 531, pentru a mijloci catre imparati Anastasie si Iustinian I, spre a-i convinge sa se
opuna acestor miscari eretice.
Dupa multi ani
de nevointe si nespuse bucurii duhovnicesti, Sfantul Cuvios Sava si-a cunoscut din vreme ceasul trecerii sale la cele
vesnice.
Astfel, sezand
in chilia sa, Cuviosul i-a chemat la sine pe toti parintii si fratii din
manastire, le-a dat sarutarea cea mai de pe urma si le-a randuit un egumen
vrednic, in locul sau.
Dupa ce, vreme
de patru zile, toata obstea a tinut post negru, sambata seara, impartasindu-se
cu Preacuratele Taine, a rostit ultimul sau cuvant: "Doamne, in mainile
Tale imi dau duhul meu."
Potrivit
traditiei, Sfantul Cuvios Sava cel Sfintit a trecut
la cele vesnice in ziua de 5 decembrie 532, la varsta de 94 de ani, fiind ingropat intr-o curte aflata intre cele doua
biserici vechi ale Lavrei sale.
Inca din
ceasul mortii, Cuviosul Sava cel Sfintit a fost cinstit ca sfinti de
vietuitorii din manastirea sa.
In secolul al
XII-lea, cinstitul trup al Sfantului Sava a fost luat, de catre cruciati, si
dus in Venetia.
Cinstitele
sale Moaste au fost aduse inapoi, in manastirea sa, din apropiere de Betleem,
in anul 1965, dupa intelegerea dintre papa Paul al VI-lea si patriarhul ortodox
grec Atenagora, in cadrul vizitei papei in Tara Sfanta.
Pana astazi, in Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, vietuitorii nu
mananca mere, in amintirea unei intamplari din
viata Cuviosului cel mult iubit.
Astfel, pe
cand era tanar si se afla in gradina, vrand sa manance un mar, Cuviosul Sava
l-ar fi luat pe acesta in mana si, privindu-l, ar fi zis: "Frumos la vedere si
bun de mancare, dar tu ne-ai ucis pe noi."
Dupa care,
aruncand marul, si-a luat drept canon ca niciodata in viaţa sa nu mai manance vreun mar.
Smerita rugaciune catre Sfantul Sava cel Sfintit
"Cu
curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor si cu suspinurile
cele dintru adanc ai facut ostenelile tale insutit roditoare; si te-ai facut
luminator lumii, stralucind cu minunile, Sava, Parintele nostru. Roaga-te lui
Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre."
"Cela ce
din pruncie, te-ai adus lui Dumnezeu jertfa fara prihana prin fapta buna.
Parinte fericite, saditor si intaritor crestinatatii ai fost, podoaba
cuviosilor si cetatean pustiei, dupa vrednicie laudat, mijloceste cu
rugaciunile tale catre milostivul Dumnezeu, sa fim izbaviti de toate nevoile,
pentru care si noi, cu credinta strigam catre tine: Bucura-te, Cuvioase Parinte Sava de Dumnezeu Sfintit !"
"O,
Preacuvioase Parinte Sava, cela ce esti de Dumnezeu Sfintit, primeste aceste
umile cantari de lauda, pe care ti le aducem, din inimi curate si cu
fierbinteala te rugam sa mijlocesti catre Dumnezeu sa ne Izbaveasca din toate
necazurile pe noi care strigam tie: Aliluia
!"
Teodor Danalache”
Saint
Sabas’s life ( Ucatholic.com )
Born in Cappadocia (modern-day Turkey ), St. Sabas is one of the most highly
regarded patriarchs among the monks of Palestine
After an
unhappy childhood in which he was abused and ran away several times, St. Sabas
finally sought refuge in a monastery.
While family members tried to persuade him
to return home, the young boy felt drawn to monastic life.
Although the youngest monk in the house, he
excelled in virtue.
At age 18 he traveled to Jerusalem
Initially, St. Sabas lived in a monastery,
where he worked during the day and spent much of the night in prayer.
At the age of 30 he was given permission to
spend five days each week in a nearby remote cave, engaging in prayer and manual
labor in the form of weaving baskets. Following
the death of his mentor, St. Euthymius, St. Sabas moved farther into the desert
near Jericho
There he lived for several years in a cave near
the brook Cedron.
A rope was his means of access.
Wild herbs among the rocks were his food.
Occasionally men brought him other food and items, while he had to go a
distance for his water.
Some of these men came to him desiring to
join him in his solitude.
At first he refused.
But not long after relenting, his followers
swelled to more than 150, all of them living in individual huts grouped around
a church, called a laura.
The bishop persuaded a reluctant St. Sabas,
then in his early 50s, to prepare for the priesthood so that he could better
serve his monastic community in leadership.
While functioning as abbot among a large community of monks, he felt ever
called to live the life of a hermit.
Throughout each year —consistently in Lent—he
left his monks for long periods of time, often to their distress.
A group of 60 men left the monastery,
settling at a nearby ruined facility.
When St. Sabas learned of the difficulties
they were facing, he generously gave them supplies and assisted in the repair
of their church.
Over the years St. Sabas traveled
throughout Palestine
At the age of 91, in response to a plea from the Patriarch of Jerusalem , St. Sabas undertook a journey to Constantinople in conjunction with the Samaritan revolt
and its violent repression.
He fell ill and, soon after his return,
died at the monastery at Mar Saba .
Today the monastery is still inhabited by monks
of the Eastern Orthodox Church, and St. St. Sabas is regarded as one of the
most noteworthy figures of early monasticism.
http://ucatholic.com/saints/sabas/
December 5, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu