Despre femeia moartã care l-a hrãnit cu lapte pe pruncul sãu, si dupã un an a înviat ( Din Minunile Maicii Domnului )

Despre femeia moartã care l-a hrãnit cu lapte pe pruncul sãu, si dupã un an a înviat ( Din Minunile Maicii Domnului )

Dupã 15 ani de la inaltarea la Ceruri a Domnului nostru Iisus Hristos, cand iudeii l-au ucis cu pietre pe Arhidiaconul Stefan, primul mucenic, si au alungat toti Apostolii din Ierusalim, precum si pe altii care Îl propovãduiau pe Hristos, era un ucenic dintre cei saptezeci, Maximin cu numele, din ceata Martei si a Mariei.

Apostolul Petru ii poruncise lui Maximin, sa  nu se despartã de ele, fiindcã fratele lor, Lazãr, fugise in Cipru de frica iudeilor, ca sa nu-l ucida, iar surorile lui ramaseserã in Ierusalim cu Preasfanta Fecioarã, pana la mutarea ei [ a Fecioarei Maria ].

Dupa mutarea Preasfintei Fecioare [ Maria ] au vandut toate lucrurile lor, au dat banii saracilor, si petreceau apostoleste.

Dar iudeii, vazand cã propovãduiau cu indraznealã numele lui Hristos, i-au pus intr-o luntre ce nu avea vetrile, nici lopeti, ca sa se inece.

Si apoi au slobozit luntrea, sa se duca unde o va bate vantul.

Iar in luntre era Maria, Marta, Maximila, slujnica lor, Maximin si alt oarecare Kalidonie cu numele, care s-a nascut orb, pe care Domnul l-a vindecat.

Acesti cinci se rugau lui Dumnezeu sa-i povatuiasca intr-un loc, unde va voi darul Lui.

Iar Dumnezeu, cu puterea Lui, i-a dus intr-o cetate a Galiei cu multime de oameni, care se numea Marsilia.

Deci, iesind din luntre si slãvind pe Dumnezeu, s-au dus in targ, nadajduind cã vor primi milostenie.

Dar oamenii cetatii aceleia, inchinatori la idoli, nu s-au milostivit spre ei.

Insa in cetatea aceea era un Domnitor ce nu avea copii, care a vazut in vedenie in acea noapte o femeie, care ii zicea : “Tu dormi odihnindu-te pe pat cu sotia ta, nemilostivule, sãtul de toate bunatatile, si robii adevaratului Dumnezeu mor de foame. Scoala-te, du-te in targ de dimineata si ia-i pe cei cinci straini, si ii odihneste in casa ta.

Iar de nu ma vei asculta pe mine, moarte rea si groaznica vei primi.”

Acestea vazandu-le Domnitorul si sotia lui, s-au infricosat si i-au luat in Palatul lor, dandu-le tot ce le trebuia.

Iar dupa cateva zile, auzind invatatura Mariei care Îl propovaduia pe Hristos Dumnezeu Adevarat, povestind minunile pe care le-a savarsit, i-au zis ei :

“Daca Hristos, pe care Îl propovaduiesti Dumnezeu Atotputernic, imi va da fiul pe care de mult timp il doresc, si eu ma fagaduiesc ca ma voi face crestin si voi sfarama toti idolii.”

Iar ea a raspuns :

“Nu numai darul acesta poate Stapanul Hristos sa-ti dea, ci si orice alta cerere poate sa-ti implineasca, numai crede in El fara indoire si vei cunoaste puterea Lui.”

Deci, in putine zile, sotia lui a ramas insarcinata, si indata s-au botezat toti ai Palatului.

Si atata evlavie a aratat Domnitorul si dor de credintã, incat a vrut sa se ducã la Ierusalim,  ca sa se închine Sfintelor Locuri.

Iar femeia lui, evlavioasã cum era, l-a rugat cu lacrimi sa o ia si pe dansa.

Si ca sa nu o amarasca,  [ domnitorul ] a primit sa mearga cu dansul.

Deci, a lasat epitrop in locul sãu pe Maria, dandu-i ei in scris puterea sa surpe toate capistile idolilor, sa zideasca biserici, si orice altceva sa faca, fara de impiedicare, dandu-i cheile cetatii si toata avutia lui.

Apoi a intrat in corabie cu sotia lui, si cu altii, ca sa le slujeasca.

Iar in ziua cea dintai, corabia a plutit fara probleme, dar apoi s-a starnit un vant potrivnic si au stat multa vreme intr-un liman, pana ce un vant prielnic i-a ajutat sa plece.

Iar in drumul acela, a venit vremea femeii sa nasca.

Si a nascut, cu multa durere, un prunc de parte barbateasca, si apoi indata si-a dat sufletul sãu, pentru care boierul [ domnitorul ] s-a intristat foarte.

Insa evlavia lui, nicidecum nu s-a imputinat, ca sa carteasca impotriva lui Dumnezeu si sa se intoarca inapoi.

Si dupa ce a plans mult, a zis corabierilor sa-l duca la un ostrov pustiu, care se gasea acolo.

Si asa au scos-o pe cea moarta si au pus-o intr-o pestera cu pruncul, si acoperind-o pe dansa, a zis cuvintele acestea :

“Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Maica sarmanilor si ajutorul celor deznadajduiti, dupa cum L-ai nascut pe Dumnezeu cu chip minunat, asa pazeste-l si pe pruncul acesta, si iconomisteste-l pe dansul cum voiesti.”

Asa zicand, au intrat in corabie, si in putine zile au ajuns la hotarele Ierusalimului.

Iesind din corabie, au intrat in sfanta cetate, si acolo, cu voia lui Dumnezeu, l-au aflat pe Apostolul Petru si i-au vestit cele facute.

Iar Apostolul i-a zis lui [ Domnitorului ] :

“Pace tie, fiule, care ai crezut in propovaduirea cea mantuitoare, iar pentru sotia ta si pentru fiul tãu, sa nu te intristezi, cã Domnul poate sa schimbe jalea ta in veselie si bucurie”.

Deci, ducându-se amandoi, i-a aratat toate locurile pe unde a umblat Domnul si a savarsit minunile, adica : Cina cea de taina, Gradina Ghetsimani, Golgota si Muntele Maslinilor, de pe care S-a inaltat la Ceruri.

Si l-a invatat pe dansul, toate tainele dumnezeiestii iconomii si ale credintei.

Si dupa ce a sezut acolo mai bine de un an, l-a petrecut Apostolul si s-a rugat pentru el.

Cu voia Atotputernicului Dumnezeu, in putine zile, a ajuns la ostrovul acela pustiu, unde o lãsase pe moartã cu pruncul.

Si ducandu-se in pesterã, a vazut cã pruncul sugea la sânul sotiei sale moarte, care era intreaga si nestricatã, dupa cum o lasase.

Iar boierul [ domnitorul ] acela s-a spaimantat si a zis cu lacrimi catre Domnul :

“Dumnezeule Atotputernice, prin darul Tãu, care l-a hrãnit pe pruncul acesta atata vreme, cred ca poti sa inviezi si pe maica lui, ca sa se intoarca jalea mea intru indoitã bucurie, dupa cuvintele lui Petru, Apostolul Tãu.

Asa, mult-milostive Stapane, ascultã-l pe nevrednicul robul Tãu, pentru rugaciunile Pururea Fecioarei Maicii Tale si ale roabei tale Maria, care m-a luminat si la cunostinta Ta m-a povãtuit.”

Asa a zis cu lacrimi si cu credintã, si indata s-a sculat moarta ca din somn, a suspinat si a zis acestea :

“O, Preadulcea mea Stapana, binecuvantat este numele tãu, caci tu m-ai acoperit si m-ai ajutat la nastere si l-ai hranit atatea zile pe fiul meu.”

Atunci i-a povestit barbatului ei, zicand : “Sa stii ca toate Sfintele Locuri pe care ti le-a aratat Sfantul Petru, le-am vazut si eu, caci ma povatuia Ingerul lui Dumnezeu.”

Iar acela [ domnitorul ] mai mult s-a spãimântat si, intrand in corabie, s-au dus in tara lor.

Si s-au inchinat Sfintei Maria si i-au spus toate cele facute.

Si toti ai cetatii s-au botezat, au sfaramat toti idolii, si au zidit sfinte Biserici, si alte lucruri bune au savarsit intru slava Tatalui si a Fiului si Sfantului Duh.

Minune extrasã din cartea cu titlul “Din Minunile Maicii Domnului” si cu titlul complet “Din Minunile Cele Mai Pre Sus de Fire Ale Prea Sfintei Stapanei Noastre De Dumnezeu Nascatoare Si Pururea Fecioarei Maria care putine sunt din cele nenumarate minuni ce s’au scris de feluri de dascãli cu bune stiinte de Sfintele Scripturi, de Agapie si altii. Si care talmacindu-se dupa limba veche greceasca pe limba noastra romaneasca, spre folosul sufletesc, la anul 1820 de Ieromonahul Rafail Protosinghelul, sau tiparit dupa cum se vede spre folosul tuturor crestinilor care doresc mantuirea sufletelor lor.”, Biblioteca Religioasa a Sf. Monastiri Romanesti Prodromul Munte Athos, Editura Bunavestire, Bacau, 2005, 2006.