Bonsoir à tous! Buna seara! despre vizitele la spital la tata Nicolae
In aceasta dupa-amiaza, am reusit si eu, pentru ca eram foarte obosita, sa dorm intre 16h10 cam asa si pana pe la 18h10-18h30, cand m-am trezit l-am strigat din dormitor pe tata sa il intreb ce face si mi-a raspuns pe un ton si cu o voce buna : " Bine, Bine !"
In rest doarme, si fruntea i s-a incalzit iar putin, poate pentru ca este seara.
Dar nu mai pare sa aiba chiar o febra de 37 de grade, insa daca reusesc, mai incolo, ii iau din nou temperatura.
Uitasem sa va spun si un fapt important, am auzit, dar nu mai stiu daca de la mama sau Silviu, poate Silviu sa fi spus, ca DOAMNA DOCTOR NICA NU A VRUT - direct spus - NU A VRUT SA PRIMEASCA NIMIC, nu a vrut bani, nu a vrut sa primeasca nimic.
Ea este cea care i-a facut tromboaspiratia lui tata.
Mama mi-a spus ca a aruncat - si sunt de acord, nu e nicio problema - patura, cuvertura si perna din ziua in care l-am culcat pe tata pe cuvertura si sprijinit cu capul pe perna care erau pe patul meu, si cu acestea toate, asezat pe musamaua Ambulantei, l-am coborat jos, la Ambulanta.
Mama a mai adaugat ca perna a fost si in SALA DE TRATAMENTE in ziua aceea cumplita pentru noi de 23 mai 2017 cand l-au preluat imediat sosit la spital in Ambulanta.
Adica acolo unde pe tata l-au operat, si l-au operat prin picior, in dreptul coapsei drepte, sus, aproape de zona inghinala, avea niste vanatai considerabile, si mi-am spus ca o fi de la caderea din ziua cand a facut AVC-ul, dar mama a spus ca pe acolo i-au scos cheagurile de sange !
La umarul drept tata avea iar vanatai mari, el a spus ca acelea sunt de la caderea datorata AVC-ului, cand a cazut in casa.
In rest, intepaturile de la perfuzii sau - cred ca si analize de sange, sau, intr-o zi spunea ca i-au facut o injectie si arata bratul - drept .. - unde era rosu la incheietura dintre brat si antebrat, la cot cum ar veni - toate aceste intepaturi de la perfuzii sau alte tratamente sau interventii s-au vindecat in mod miraculos, si deja nu se mai zareau pe 1 iunie 2017 cand a sosit acasa, fiind externat.
In fotografiile din zilele in care eu mergeam la spital la tata, puteti vedea pe mainile lui urme rosii, rosii vinetii de ace, dar toate disparusera miraculos, e drept treptat, dar repede totusi, astfel ca pe 1 iunie 2017 nu ai fi spus, cel putin la prima vedere, ca a fost in spital !
Mai pastra insa o intepatura mai mare, poate tot de la vreo perfuzie, pe antebrat, mai sus, pe mana stanga cred ( antebratul stang cred ), unde parca avusese o intepatura mai mare, mai "gaura", dar ii pusesera acolo mi se pare un plasture ceva, acuma exista si plasturi complet transparenti, ca o bucata de plastic transparent.
Sau poate ii scosesera plasturele, nu mai stiu bine, insa acasa i-am pus spirt.
Noaptea trecuta sau azi dimineata, cand am facut remarca ca i-a scazut temperatura lui tata, mama a spus in stilul ei specific, despre mine, ca sunt : " DOCTORUL FACALET ".
Am aflat si ca, peste o luna, trebuie sa mergem la control, si o vom revedea mi se pare pe dna dr. NICA.
Sper sa merg si eu cu mama si tata atunci.
Totusi, cat ma priveste ma simt nelinistita, vreau sa il vad pe tata complet revenit la viata si sanatate, si am sa ma rog pentru el, dar am fost atat de obosita, si in mod clar, sigur, ma voi ruga, si inca cum !!!
Mai demult m-am rugat si pentru vederea lui tata, pentru vaz, pentru ca dupa aspectul ochilor, pare sa faca cataracta, ceea ce nu vreau, are o albeata asa, pe ochisorii lui.
Atata a citit, toata viata a citit si a scris !
Si acuma, sa vedeti, azi, tata pe marginea patului, ca el mai doarme, se scoala, mananca, se mai ridica pe marginea patului, apoi se sprijina de perete, adica asezat tranversal pe pat, nu chiar in pozitia culcat la orizontala.
Uneori ar vrea, il vad, sa se scoale din pat, sa mearga, si simte ca nu poate.
Azi spunea, din pat ca e un punct acolo, si indica rafturile mele cu carti din spatele usii sufrageriei, eu nu vedeam niciun punct insa.
Tata poarta ochelari de vedere pentru citit, dar indica la distanta.
Si ii spuneam ca sunt icoanele lui Iisus, in alb, negru, si imprimate si se vad poate ca un punct.
El spunea ca nu "acolo", deci nu pe raft, pana cand m-am dus langa rafturi si l-am intrebat unde sa ma uit, si cand m-am dus si apropiat, ca spunea intre rafturi si usa spre holisorul interior, deci mai era o zona de perete, cand m-am dus acolo langa raft, iata UN TANTAR pe perete, intre rafturi si usa ce duce spre holisorul interior.
Cum o fi vazut el tantarul ?
Il intreb, cu degetul langa tantar : " Punctul asta ? ", zice ca : "Da ", ii raspund ca acela e un tantar.
A fost multumit si a zambit usor, mi-a spus : "Vezi ?!"
Eu nu vedeam nimic, si inca, cu ochelarii de miopie pe nas.
Da, in ziua in care pe coridorul care ducea la salonul 44 la tata, din salonul 44 venea dna dr. Nica, am vazut un halat alb, o doamna in halat alb, fiind si semi-intuneric, ca nu prea e luminat pe acolo, nu ii vedeam fata distinct, vroiam sa o salut, dar am impresia ca mi-a luat- o inainte si cand a ajuns in dreptul meu, am vazut ca era dna dr. Nica, se inrosise la fata destul de mult, dar am impresia ca mi-a luat-o inainte si ea m-a salutat prima !
Pe loc, intr-un fel, ca la Armata, dar ca atunci cand iti pica fisa atunci, in clipa aceea, m-am oprit putin si i-am raspuns la salut.
E o femeie micuta, placuta de felul ei, blonduta, cu ochi caprui, in prima zi in care am vazut-o purta un pantalon negru, acum era in fusta si fara ciorapi si niste saboti cred, si cu ceva toc ortopedic, era cam frig pentru o tinuta de vara, fara dres lung sau pantalon.
Are picioruse puternice, are muschiuleti buni, ai gambei, e femeie destul de puternica.
Totusi, e femeie.
Mie mi s-a parut prima data insa, ca stilul in care a fost pregatita, formata, si nu ma refer acum strict la pregatirea ei profesionala de doctorita, ci la modul de abordare, de a discuta cu oamenii, mi s-a parut de formatie mai veche, adica genul inflexibil, autoritar, care spune si nu admite replica, care monologheaza si se supara daca ii intrerupi monologul cu vreo intrebare.
Adica mi s-a parut o lipsa de mladiere, de flexibilitate in conversatie, fie ea si conversatia profesionala.
Mi s-a parut o lipsa de flexibilitate in receptarea a ceea ce spune interlocutorul.
Pentru ca, altminteri, raspunsurile la situatia lui tata, in mod firesc, le avea ea, ea cunostea situatia si tot ce s-a intamplat cu tata, de la sosirea lui la spital.
Ea era si este doctorita.
Nu ii sapa nimeni autoritatea si nu exista niciun interes in acest sens.
Ca fel de a se prezenta, foarte putin, dr.Nica mi-a amintit chiar de colega noastra de liceu Carmen Cirstea si chiar de familia Cirstea, cand ma gandesc ca insasi Carmen este neurolog si profesor universitar care preda Neurologia !!!
Deci in suma, date fiind acestea toate, nu am niciun motiv sa am ceva impotriva dnei dr. Nica.
Cati zice ( zicea ) : " Asa le spun [ ei, doctorii ] la toti !"
Cand eu am spus ca primele 72 de ore sunt critice la un pacient, dupa ce a facut un AVC.
Da, pai normal ca asa le spun " la toti", din moment ce toti sunt cu AVC, si au acelasi organism, si trup uman, inseamna ca dupa un AVC, primele 72 de ore sunt critice si cel care l-a suferit trebuie sa isi revina in acest interval de timp, ceea ce aproape sigur, sigur a rezultat din practica si din experienta doctorilor neurologi - de-a lungul timpului si nu numai din tara noastra.
V-am spus ? Doar vorbim, imi place sa spun direct lucrurile.
Zicea Cati : " Nu i-am dat nimic. Daca vedeam ca mama se ameliora, le dadeam acolo un 5 - 10 milioane, dar asa ! Ca a paralizat aici [ in spital ] pe mana lor, ei au adus-o in halul asta !"
Mama spune ca pe 1 iunie 2017 l-au externat si pe pacientul care fusese vecin de pat cu tata pe 24 mai 2017, si a era imbracat la costum, acel domn despre care asistenta spunea ca fusese in sevraj de tigari si alcool, si care explicase in salonul 14, el insusi ca are probleme legate de o succesiune, cu familia sa.
Care nu ii permite sa stea, sau refuza sa se inteleaga cu el, si sa ii lase lui , toata casa bunicii sale.
Mama spune ca si acela, desi asistenta spunea ca sta pe strazi, avea haine aduse la spital, a plecat in costum, avusese pijamale aduse, nu stim de cine, cred ca de vreun membru al familiei sale, si ca, aproape sigur avea asigurare medicala.
Ideea este ca la acel pacient la pat nu am vazut niciodata pe nimeni, cu exceptia asistentei care il hranea pe 24 mai 2017.
Insa s-a ridicat in picioare, si el este cel cu aparitia insolita, de senzatie, venind din salonul 47 unde fusese mutat, intorcandu-se adica la salonul 14, pe acel coridor, in bluza de pijama, in scutec alb si cu sonda iesind din scutec, cu picioarele goale de la sold sau brau in jos, descult... a fost o aparitie de senzatie, bietul om, parca venea ranit de pe front, de la razboi intr-un spital militar de campanie, venea agale, dar cu mersul sigur, cu sonda sau punga de urina balansand usor.. se plimba !
Pe obrazul stanga and a trecut prin dreptul meu si al mamei, avea o cicatrice parca in cruce, fusese cusut candva cred, destul de lata cusatura, "crucea ".
Domnul Stelian - zicea mama - explicase intr-o zi in salonul 14 ce i se intamplase acestui domn "cu succesiunea", " Domnului cu succesiunea" : bause bere si se batuse cu un alt om, sau acela l-a batut si chiar l-a batut bine, pentru ca il adusese in starea in care a fost adus si internat la spital si preluat de doctori !!!!
Domnul Stelian, impozant, tacut, din patul sau, stia si auzea si vedea totul.
Si le tinea minte.
Mama lui Cati si dl Stelian aveau diaree la un moment dat.
De la o bacterie din spital.
Pentru bacterie, fie ii dadeau, fie ii spuneau lui Cati ca va trebui sa ii "dea" ea, un antibiotic, iar pentru diareea in sine, nu cadeau de acord asistentele, unele erau pro, altele contra, daca sa bea ceai de menta.
Au facut vorbire de mucilagii de orez.
Orezul da, stiu ca il utilizeaza chinezii si pentru ca e rodnic, spornic, se cultiva in cantitate mare si se recolteaza la fel, iar chinezii sunt numerosi, dar lor le place mult orezul si in plus, orezul strange stomacul, este anti-diareic.
Pe urma, fiica dlui Stelian vorbea de mucilagiile de orez, despre care auzisera in salonul 14, si persoana cu care venise fiica lui Stelian a spus " o lingura de orez cruda", a spus si cruda mi se pare, ca asa folosea mama ei, sau cineva, iar remediul acesta dadea negresit roade.
Stelian avea diabet.
Nu inteleg de ce nu tinea regim, am impresia ca nu tinea regim.
Fiul si fiica veneau la el, eu l-am vazut pe fiu mai mult, pe fiica o data.
Se ocupau de el, mai ales ii lasau bani.
Fiul il mai masa, o data, prin 24 mai, cu glicerina, pe picioare, s-a dus la farmacie sa cumpere si s-a intors.
Dar uite, cand a venit fiica lui, a trimis-o pe femeia cu care venise impreuna si care, de pe hol, sigur de pe hol, unde erau cum sa le numesc, distribuitoare automate de sucuri si pungi cu pufuleti sau altele de acest gen, - a venit cu pungulite , una fiind de SARATELE.
A fost singura data cand m-am amestecat, mi-am cerut scuze, si am spus ca nu au voie pacientii sa manance sare, fiica lui a raspuns : " Dar nu cred ca sunt sarate [ saratelele ! ] !", a luat, a gustat, a spus : " Nu sunt sarate " si i-a lasat saratelele tatalui ei.
In ultima zi in care l-am vazut pe Stelian, fiul sau a stat mai mult langa el, i-a facut putin toaleta, si i-am lasat sa petreaca timpul pretios impreuna.
Apoi m-am intors mai tarziu sa ii las, asa cum promisesem, Acatistele lui Stelian si i le-am lasat, sper din inima ca familia lui le citeste si nu le-a aruncat.
Stelian mi-a spus : " Cum sa le arunce ? Nu am eu copii din acestia ! Nu sunt asa copiii mei ! Asa copii am eu ? "
Pe masa de la capul patului, fiul sau ii lasase cumparat de-a gata un fel de mancare ; orez alb, frumos si snitel de porc !
M-am intrebat daca o fi pentru diabet ?!
Orez, ok, pentru ca avusese diaree.
Dar snitel de porc ?
Pe capacul transparent al cutiei din plastic scria : "Orez si friptura de porc".
Am vazut pe masa, se facuse cam ora 18h00, cam atunci veneau cu masa la salonul 14, pe masa patului vecin, unde fusese si tata asezat, o farfurie mica cu macaroane cu pesmet, si tata mancase din acelea putin.
Il intreb pe Stelian daca si lui i-au dat, ca el nu avea pe masa mancare de la spital.
Imi spune : " Nu. Am mancat cu fiul meu." " Nu mi-e foame".
Totusi, Stelian care manca binisor, sau bine, acum nu mancase orezul si snitelul, sau poate mancase o cutie si ceea ce vedeam eu o fi fost a 2-a cutie de mancare, care nu parea inceputa.
Despre microbii din spital :
Tata nu a facut diaree, eu cand am auzit ca "bacteria" se face simtita, am luat in geanta la mine Furazolidon, sa am, cu gandul ca, daca si tata face diaree sa ii dau, dupa ce intreb medicul daca are voie.
Dar tata nu a facut diaree.
Il rugasem pe Dumnezeu mult, sa nu prinda microbi nici el, nici eu, nici mama si nici Silvu din spital, cat e nevoie sa mergem la tata, iar el sa stea acolo !!!!
I-am spus lui Stelian de Furazolidon si ca, daca vrea si are voie sa ia, eu ii pot da ca am niste pastile la mine, luate din precautie pentru tata.
Nu am mai apucat sa i le dau, si mai ales ca privilegia orezul.
Mama, va amintiti ce va scrisesem ?
Spunea : " A zis dna doctor ca sunt microbi in spital si sa stam pe acolo cat mai putin !"
Eu, dupa cum stiti, m-am dus la spital.
In fiecare zi.
Ieri noapte, cand purtam "negocieri" ca sa ii cumpere lui tata, cumva, algocalmin, ca sa intrebe doctorii ce sa ii dam pentru febra, sau ce are voie sa ia, zice mama :
"Pai nu vezi ce picioare ai [ umflate ] dupa ce ai fost la spital ?"
Cu referire la microbi, caci eu am spus ca ea si Silviu m-au panicat, pur si simplu, ca eu nu pot merge la spital, ca bantuie microbii pe acolo, cum a spus dna doctor !
Si mama mi-a raspuns, ca si cum picioarele mele umflate ar fi de la microbii spitalului : " Pai nu vezi ce picioare ai, dupa ce ai fost la spital ?"
Eu in ultimii cativa ani, i-am tot spus ca mi se umfla picioarele, dar cand ii arat, mama nu vrea sa vada, intoarce capul, fie spune ca stie, fie spune ca e ocupata, fie citeste presa, fie scrie ceva.
Acuma, ieri a catadicsit sa vada ca am picioarele foarte umflate.
Incat pana si ea care, cand e vorba de mine nu vede nimic, nimic din ce m-ar putea ajuta, acum a vazut si ea.
Piciorusele mele umflate chiar nu au legatura cu microbii din spital, din 23 mai - 1 iunie 2017.
Astazi, tata m-a intrebat : " Tu cand ai venit la mine la spital ?"
Si i-am spus : "Eu am venit in fiecare zi, mai putin in prima zi, pe 23 mai 2017 cand te-au internat si nu m-au lasat sa vin, si in ultima zi cand ai fost externat si adus acasa, cand mi-au spus sa raman acasa sa te astept, pentru ca noi credeam ca te aduce inapoi cu Ambulanta, pe targa, si sa ajut, la primire, la sosirea Ambulantei acasa".
I-am amintit : "Leul il omoara pe tigru. Cine a murit ?" si cum a raspuns el doctoritei NIca, dar mi-a facut impresia ca nu mai tinea minte acest "episod".
I-am spus cum a raspuns el, atunci, trezit brusc din somn : " Pai tigrul, desigur !".
Tata a zambit usor.
Stelian, cu toate durerea, m-a amuzat putin intr-o zi :
Pentru ca, ma pregateam sa plec, il intrebasem ce mai face " sanatos, voinic?" si dintr-o data, cand sa plec, il aud ca spune : " Directoarea aia are 100 de firme !"
Eu il intreb : " Care directoare ? "
Stelian : " Care a venit. "
Eu : " Nu stiu ce directoare a venit, si nici cand, nu am vazut, nu stiu."
Stelian : " Aceea [ aia ] care a venit cu fiica-mea !"
Fiica lui venise cu alta femeie, si pe aceea, o trimisese, destul de autoritar, infipta ( fiica-sa ), sa cumpere SARATELE pentru Stelian.
Adica fiica lui Stelian o trimisese pe "directoarea cu o suta de firme" sa cumpere pungi cu pufuleti si saratele !
Fiica-sa e plina bine, e masiva, seamana cu Stelian, si fiul sau e bine cladit, si carnos, si inaltut bine, si mai ales e un om tare frumos, dar sora lui, fiica lui Stelian e mai masiva si mare, desi e femeie.
Si ma amuza... ca fiica-sa, cu autoritatea ei conferita de constitutia solida, masiva, o trimitea pe "directoarea" ei sa cumpere saratele !
Directoarea s-a executat foarte firesc.
Pentru ca mi-am amintit scena, doar ca eu nu stiusem ca fiica venise cu directoarea ei.
Dar, cine stie care e aici, adevarul ???
Pe masura ce mai am de scris, sau imi mai amintesc ceva, cand scriu, mai ales dupa ce expediez mesajul , uneori imi spun : "am uitat sa spun asta, sau asta ..."
Va mai scriu.
In tot cazul, viata fara tata nu mi-o pot reprezenta.
Cum, necum, viata mea a fost apropiata de parinti si asa m-am obisnuit.
Iar tata tinea mult de tot la viata, si la viata lui.
Intotdeauna a fost grijuliu cu viata lui.
Saracutul meu tatic !
Uneori nu vrea, am impresia ca il deranjeaza, cand ii pun mana pe obraji, pe frunte.
Cred ca simte ceva in el, poate fibrilatia, da.
Pentru ca in ziua aceea oribila, cand a venit Ambulanta pe 23 mai 2017, au vazut la EKG ca tata are fibrilatie.
Si, intr-adevar, uneori tresarea tata, asa, dintr-o data, nu il mai vazusem acasa, tresarind, ii tresarea corpul, parca i se zgaltaia usor.
Si acum, uneori, mi se pare ca in el, simte o senzatie neplacuta uneori cand ii pun mana pe obraji sau pe frunte !
Pentru ca, de regula ii place sa ii mangai fata.
Simte iubire, caldura, si zic eu, tata asa era in trecut, ii da curaj, putere sa lupte pentru viata.
Ei bine, se pare ca fibrilatia asta este cu necaz, ca din pricina ei se poate face oricand un alt AVC !!!!
Si nu vreau sa mai faca AVC tata, sa mai treaca prin ce a trecut, vreau sa fie sanatos si sa traiasca inca multi ani cu noi acasa, in liniste si pace.
Da....
Dna dr. Nica i-a spus cand a venit la patul lui si eram acolo si eu : " Gata, iti iei concediu, pana la toamna", mai intai i-a spus cred : " Gata, te pensionezi. [ oricum tata e la pensie din 2008 ]. Pana la toamna iti iei concediu !!!"
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu