Tr : salut ! bonsoir à tous ! Padre Pio et son père Grazio, 11 août 2016

Tr : salut ! bonsoir à tous ! Padre Pio et son père Grazio, 11 août 2016

Objet :	Tr : salut ! bonsoir à tous ! Padre Pio et son père Grazio
De :	Olivia Marcov (Olivia Marcov@yahoo.fr)
À :
Date :	Jeudi 11 août 2016 19h26

olivia

Le Jeudi 11 août 2016 19h21, Olivia Marcov <Olivia Marcov@yahoo.fr> a écrit :

Salut,

Sa va spun ce am facut, am imprimat zilele trecut, primul capitol si l-am si citit, din cartea despre Padre Pio, scrisa de Yves CHIRON, "Padre Pio le stigmatisé", sau "Padre Pio stigmatizatul".

Cartea e delicios scrisa si lectura ei captiveaza.

Insa, desi e comod asa, fiind scrisa cu litere mari ca dimensiune, "inghite" totusi pagini, coli de scris, de imprimat.

Cartea are 363 pagini pdf.

V-am trimis-o si o mai atasez inca o data.

M-a impresionat foarte mult, Grazio, tatal lui Padre Pio.

De fapt si mama lui si tatal.

Mamma Peppa, prescurtarea de la Giuseppa, cum se numea mama lui, impreuna cu tatal au dat dovada de un devotament si o intelegere, tact, sacrificiu, iubire, fata de copilul lor, Francesco ( cum se numea la nastere si botez Padre Pio ) care isi dorea sa devina preot.

Francesco Forgione s-a nascut pe 25/05 (mai) / 1887 in satul Pietrelcina.

Un sat vechi din evul mediu, cu case de piatra, ridicate pe piatra.

Familia lui Francesco nu era considerata bogata, si nici nu era, dar nici saraca, si nici nu era.

Dimpotriva se spune ca - numai saraca nu era, dimpotriva.

Pentru ca, in anii aceia, mai intai ca in sat erau rari oamenii care sa stie carte, si mai ales oamenii obisnuiti, exista unul, care avea studii de scoala primara.

Exista si un fost preot, cred ca la noi se spune, un raspopit, care renuntase la preotie pentru a trai cu o "penitenta", deci cu o credincioasa.

Don Tizzani se numea acesta si Francesco mai tarziu, cand a trebuit sa ia lectii de italiana si latina la el, nu a putut sa retina nimic din ce ii spunea profesorul/ invatatorul sau, pentru ca, [ i- ] a spus Francesco lui Mamma Peppa : "Daca eu am creierul astupat, el are inima rea, si de aceea nu pot sa invat de la el".

Cum s-a intamplat si ce m-a impresionat ?

Sa iau pe rand povestirea, pe scurt, a primului capitol al cartii.

Parintii lui Francesco s-au casatorit tineri, au avut mai multi copii, vreo cinci, dar alti 2 ( 3 ? ) copii le-au murit, pe atunci mortalitatea infantila nu ii mira pe oameni.

Nu erau bogati, dar in comparatie cu ceilalti sateni, erau instariti.

Giuseppa avea vreo, aproape 2 hectare, sau 2 ha 1 / 2** [ **corectez: o bucatã de pamant care nu depãsea un hectar ], iar sotul ei, Grazio le lucra.

In satul Pietrelcina cultivau, cresteau, erau : grau, masline, tutun, [ vita de vie ] si, cu toate acestea oamenii nu erau bogati deloc, departe de asta.

Dupa ce s-au casatorit, sotii au locuit cam 1 an in casa tatalui Giuseppei, pentru ca apoi sa se mute in casa parintilor lui Grazio, pe care el o mostenise.

Interesant este cum erau construite atunci proprietatile, casele.

Noua casa in care s-a mutat familia proaspat intemeiata, Giuseppa si Grazio, tineri soti, era alcatuita din cateva incaperi, dar complet despartite, una de alta, si chiar situate in locuri diferite, in sat !

Astfel casa, in intregimea ei, se socotea o singura proprietate, si figura la un numar, (o casa, la un alt numar, alta - cam asa ), azi figureaza la 2 numere ale strazii.

Mai intai, veneau bucataria care imediat in continuare, dadea in alta incapere, prima incapere era bucataria unde gateai, si incaperea imediat alaturata, incaperea unde efectiv mancai, era asezata masa.

Separat de acestea doua, exista, peste drum, o alta incapere, o remiza, un loc unde depozitai.

Inca separat, in alt loc, exista o camera de studiu, Torretta, unde Francesco dupa ce a inceput sa invete, se ducea adesea (acolo) sa studieze in liniste.

Si exista, separat, camera de culcare, sau dormitorul.

Interesant este si ca, unele din aceste incaperi ( si alte case din sat ) erau construite pe piatra, mai la inaltime, de pilda pe un 'pinten" de piatra.

Bucataria si camera alaturata aveau numai un gemulet, mic, care dadea in campia Romanã, sau Piana Romana, si pentru a avea lumina, toata ziua tineau usa bucatariei, usa ingusta, deschisa.

Francesco a fost un copil deosebit de toti copiii, dar a avut si el micile lui ocupatiuni sau deprinderi, sau sotii, specifice varstei copilariei.

De pilda, odata s-a intors acasa, usor ametit, clatinandu-se de placere, in drum fumase trabucul pe care il trimisesera ai lui sa il cumpere pentru unchiul...

Altadata s-a luat la bataie, la intrecere mai degraba, la lupta, cu un copil de seama lui.

Dar in general, Francesco nu vroia sa se joace cu copiii si ii aprecia blasfemiatori.

Insa a jucat si el, jocurile lor, cu popice, cu "lance-pierres" ( un joc in care azvarli pietre, nu stiu acum pe moment sa il traduc, mai ales ca nu stiu cum se juca ), cu mingile, sau cu "bulele" 'sferele"... jocuri care se jucau in anii aceia si in satul acela.

Francesco insa prefera sa priveasca in tacere imaginile, pozele din cartile cu sfinti.

Parintii l-au vazut studios si i-au incurajat aceasta aplecare.

Si tocmai acest lucru ma impresioneaza.

GRAZIO, TATAL LUI FRANCESCO ( Padre Pio ), pentru a putea studia copilul sau ( cum ar veni de la zero, din clasa intai ), a plecat la munca in strainatate cum zicem noi azi, de 2 ori :

( 1 ) Prima data in 1898- pana in 1903, in New York, in Long Island, in golful ( la baie = golful ) de la Jamaïque, pentru a-i plati studiile lui Francesco, si

( 2 ) A doua oara, in 1910 pleaca din nou, - pana in 1917, adica sapte ani, in Argentina, pentru ca fiul sau sa poata deveni capucin.

In fapt, Francesco de foarte devreme a spus ca el vrea sa fie preot.

Insa, in acelasi timp, vroia si capucin ( calugar capucin ).

Daca ne uitam la date si le notam pe o hartie si le punem cap la cap....

In 1898, Francesco are 11 ani.

In 1898, Grazio pleaca prima oara din Italia, la New York, sa munceasca si va ramane 5 ani acolo.

In septembrie 1898, pentru prima data, Francesco e dat la "scoala" de Mamma Peppa, care il da nu chiar la scoala, ci la Don Tizzano, la raspopitul, caruia contra sumei de 5 lire ( ni se spune, o suma importanta, echivalentul a 20 kg de grau ! ) pe luna, i-l lasa pe Francesco, i-l incredinteaza sa ii predea italiana si latina.

Insa foarte repede, Tizzano se plange ca Francesco nu tine minte nimic si s-a saturat sa ii repete degeaba, aceleasi lectii.

Mamma Peppa s-a mirat, pentru ca il stia linistit si studios, de fel, pe Francesco, chiar daca nu incepuse el sa invete.

Dintr-o data, nu retinea nimic, si parea ca nici nu are chef de studiu.

Francesco i-a spus : "Daca eu am creierul (inabusit)/ astupat, in schimb el are inima rea, de aceea nu pot invata de la el".

Mamma Peppa il da la un al doilea profesor ( unde a si ramas ), Angelo Caccavo.

Aici Francesco a ramas si din randurile cartii aflam si ca, mai tarziu a facut un pelerinaj "cu clasa" ( deci acolo erau mai multi copii ) la Fecioara Maria din Pompei.

Francesco face mari progrese si in 2 ani invata si primii ani de studii secundare ( de gimnaziu, cum ar veni cred ).

Inainte de a-l duce la primul profesor, la don Domenico Tizzano, mamma Peppa l-a dus intr-o zi pe Francesco al ei la un om, cel mai invatat om din sat, care avea studii primare si care facea horoscoape personalizate.

Si, intr-adevar, acel om, simplu, i-a prezis Mammei Peppa ca acest copil, Francesco va deveni vestit si prin mainile lui vor trece multe bogatii, dar nu vor ramane la el.

Intr-o zi, impreuna cu un alt copil, Francesco ia lut, pamant, dintr-un torent si impreuna confectioneaza prima Iesle, sau Cresa, statuile personajelor biblice ale Ieslei, le pun apoi pe foc, sa le "arda", sa fie tari.

La final, pentru ca vor sa fie luminata Cresa, Francesco merge si aduna melci, prietenul lui le scoate molusca din interior si pastreaza cochilia, in fiecare oochilie, copiii pun o mesa mica si o aprind cu putin ulei luat pe furis de la Mamma Peppa.

Cochiliile de melci, erau luminate ca niste candele, in jurul Ieslei instalate in bucataria Forgionilor.

Familiei Forgione, cum se numeau parintii lui Francesco si el insusi.

Francesco vroia sa isi faca prima comuniune la 7 ani, de regula se facea la 11 ani, si in realitate el a facut-o la 12 ani.

Pe 27 septembrie 1899, are loc prima lui comuniune si in aceeasi zi primeste sacramentul confirmarii din mainile Mgr Monseniorului Donato Maria Dell'Ollio, arhiepiscop de Benevento.

Francesco este acum cel mai invatat din familie si din casa.

Mamma Peppa a ramas cu cei 5 copii, Grazio a plecat in SUA, si Mamma Peppa era insarcinata pentru a 8-a oara.

Pe 5 octombrie 1901, Francesco ii scrie o lunga scrisoare tatalui sau si ii da vestile de acasa, ii spune ca a fost cu clasa in pelerinaj la Fecioara din Pompei si ii comunica dorinta sa, mai exact face referire la dorinta lui de a se consacra lui Dumnezeu "anul viitor", cand urma sa aiba 15 ani.

Tatal sau stia de dorinta fiului sau, si pentru asta si plecase in strainatate la munca.

Sa il ajute sa si-o implineasca.

Dar Francesco vroia si capucin.

Influentat, impresionat de Camillo, un calugar capucin care din cand in cand sosea in satul lor Pietrelcina si cerea pomana, si oamenii ii dadeau faina, ii dadeau si ei ce aveau.

Ma gandesc insa ca acest Camillo nu cerea chiar pomana, si vorbesc serios, pentru ca el, Camillo primea masuri de faina si ce ii mai dadeau oamenii, paine ( gata coapta ), insa in schimb impartea iconite, imagini sfinte.

( sa ne gandim ca acestea azi se cumpara din librarie sau biserica ).

Francesco stia deci ca nu departe de satul lor traiau cativa capucini si oamenii ii cunosteau si respectau si iubeau.

In satul Pietrelcina exista Bisericuta santa Maria Degli Angeli ( si capela Sfanta Anna ), de fapt cred ca mai tarziu biserica a devenit Sf Ana.

Aici se ducea Francesco.

La un moment dat se ducea in fiecare dimineata sa serveasca la biserica, la slujba, cum procedeaza catolicii ( noi ortodocsii nu avem acest ritual ).

In Pietrelcina era o sarbatoare foarte iubita de sateni, numita Libera ( dupa Libera nos, Domine ), anume cand ieseau in procesiune cu statuia Fecioarei Maria Notre Dame des Grâces, si toti satenii iubeau ziua aceea.

Dar, in satul Altavitta ? ? Alta...vitta cred, nu departe de satul lor, exista sarbatoarea Sfantului Pellegrino martir, la care Francesco mergea cu Grazio.

Intr-un an, aici s-a petrecut un miracol.

Francesco, dupa slujba din ziua sarbatorii sf. Pellegrino, inainte sa iasa din Biserica, l-a oprit pe tatal sau, pentru a privi o scena :

O femeie tinea in brate un copil diform, care racnea si ea insasi tipa de disperare, copilul nu putea merge, era si diform.

Femeia l-a dus la picioarele statuii sfantului Pellegrino si s-a rugat, apoi disperata, brusc, de durere, a avut gestul neasteptat ca si-a lansat copilul pe altar, altarul fiind la picioarele statuii sfantului si a strigat : "Daca nu vrei sa il vindeci, atunci ia-l inapoi !"

In aceeasi clipa insa copilul, lansat, am zice noi, azvarlit, saracul, pe altar, a cazut in picioare, or copilul nu putea merge si era diform, s-a tinut in si pe picioare si a inceput sa mearga....

Toata lumea care se mai afla in biserica a fost martora miracolului acestuia.

Miracolul l-a impresionat mult pe Francesco.

Francesco, dupa plecarea lui Grazio in SUA, fiind cel mai instruit din casa, avea vreo 14 ani , asta inainte sa intre la manastire la 15 ani, si acolo unde scrie in carte despre acest lucru, se ducea si retragea mandatele de la Posta, trimise de Grazio pentru cei de acasa, caci le trimitea bani.

Tot el trimitea scrisorile, el, Francesco.

Era un copil, va spun ca mi-a devenit drag citind aceata carte despre el, un copil asa studios, linistit si care iubea sfintii si a facut el o Iesle...

Nu era prea inalt, dar era bine cladit, fiu de taran, linistit.

Eu as spune si incapatanat, insa in liniste.

De remarcat ca parintii nu l-au certat niciodata, nu erau aspri, nici rai cu el.

Si 12 ani a stat cu totul Grazio in tari straine, pentru a-l face capucin pe fiul sau, a spus insusi Francesco !!!

Atat de mult m-au impresionat parintii lui.

Si mama, o femeie ramasa fara sot, nu muncea, cu 5 copii de crescut, de avut grija de ei, acasa, totusi o femeie fara sot, 5 ani, si apoi insa alti 7 ani.

Si, pe urma, era riscant, Grazio se putea imbolnavi sau muri sau putea, cine stie, sa nu mai vina, se pare ca ei nu au considerat niciodata aceste aspecte, mai ales ultimul, anume ca putea sa nu mai revina la familia lui.

Deci o familie unita.

Dar sigur erau riscul de accidente, traversa marea....

De altfel, impresioneaza si tenacitatea, devotamentul si iubirea si incapatanarea lui Grazio : el era mic proprietar, cum am spus, prin comparatie cu ceilalti in satul lor, familia Forgione era chiar instarita intr-un fel, erau mici proprietari cu ale lor abia 2 hectare si jumatate de pamant, de la Mamma Peppa zestre.

Grazio era insa stapanul pamantului sau.

Aveau si o ferma langa bucata de pamant care era lucrata de Grazio.

Unde cresteau animale de casa : rate, gaini, ( si inca nu mai stiu ce alte... ah, da, oi.... oi )

Francesco a fost trimis pe la 6 sau 7 ani cu oile, era considerat serios, de incredere si trimis sa aiba grija de oi.

Grazio, ne subliniaza autorul cartii, a acceptat ca, din proprietar, sa se puna la cheremul unui om care il trimitea sa munceasca.

In Naples ( care cred e Neapole/ sau Napoli ) exista un Birou unde italienii se duceau, se inscriau ca vor sa plece la munca in tari straine, si cei de acolo le gaseau de munca, intr-un fel, ii plasau.

Si nu stiai ce iti gaseste de munca.

Grazio a acceptat totul pentru Francesco, si simplu.

Pe mine parintii lui Padre Pio m-au impresionat puternic !

(Niciodata nu am stiut bine daca Naples este Neapole, sau Napoli )

Francesco avea un var, aflam mai tarziu, preot ( paroh ) chiar la Biserica santa Maria degli Angeli ( cred ), si varul preot l-a ajutat sa intre ( si cu banii tatalui, in fapt cu invatatura dobandita ) in noviciat la calugarii capucini.

In carte se spune ca " prin varul sau don Pannullo, Francesco a primit in iulie 1902, acceptarea admiterii sale la noviciatul capucinilor ( adica al manastirii capucinilor ) din Morcone.

Concret, Francesco a intrat, efectiv, la noviciat in manastirea calugarilor capucini [din] Morcone, la data de 6 ianuarie 1903.

De observat ca Grazio a ramas in SUA pana in 1903, si cred ca inca se afla atunci in SUA la 6 ianuarie 1903.

Pentru ca a stat 5 ani la munca acolo.

Cum am scris mai sus.

Francesco avea 15 ani.

De la 4, 5 ani, Francesco a inceput sa fie confruntat cu Satana sau diavolul.

Cu care se va confrunta toata viata.

Ceea ce scrie si in alte carti, sau extrase culese din cartile despre el.

Cu putine zile inainte de 6 ianuarie 1903, Francesco a avut 3 viziuni, alegorice, care i-au aratat cum ii va fi viata si ce va deveni la final.

Mai intai, confruntarea cu satana :

cand era copil si se intorcea de la scoala, sau de la don Caccavo profesorul sau, in pragul si pe pragul casei Francesco gasea un om, aratand ca un preot, si asezat pe pragul casei, astfel ca Francesco nu putea intra in casa lui.

Un copil venea in acel moment, descult ( cred ), si alerga spre Francesco si "preot" si facea semnul crucii si preotul disparea.

Francesco intra in casa.

S-a intamplat de mai multe ori.

Copilul era ingerul sau pazitor.

Mi-am notat paginile din carte, din primul capitol, care fac referire la plecarea lui Grazio in strainatate, la munca, pentru Francesco : paginile 16 ( din 363 toate ale cartii ), pagina 22, pagina 24.

Paginile pdf.

Intr-o viziune a sa, din cele trei avute, Francesco era luat de mana de un Om Luminos si care il conducea pe o campie ( eu am crezut ca era ingerul sau pazitor, dar, ar rezulta ca era chiar Isus Cristos ) unde existau 2 tabere care se luptau : una de oameni frumosi, luminosi, din lumina facuti, albi, si alta tabara oamenilor negri, urati care se strambau.

deci ar veni, ingerii cu dracii.

Francesco s-a rugat sa nu duca el aceasta lupta.

Dar i s-a spus ca o va duce, se va confrunta, si a vazut un om inalt, urat ( Satana ), care ajungea pana la nori cred ( nu am cartea in fata, deschisa ) - asta spune la inceputul capitolului urmator, capitolul 2 din carte, primele randuri - si cu care Francesco urma sa se confrunte, iar Omul Luminos i-a spus : "dar nu voi lasa niciodata sa te invinga ", apoi Francesco a vazut rapid, cum primeste o coroana de o frumusete de nedescris, si care i se pune lui pe cap, apoi i se ia repede.

Dupa care i s-a spus ca va primi o coroana cu mult mai frumoasa, mai tarziu.

In carte se spune ca cineva a remarcat ca in viata lui Francesco Forgione sau Padre Pio, se repeta, apare des, cifra cinci, 5.

Francesco e nascut pe 25/05/,  .....

si autorul mai mentioneaza cifra 5 din viata lui, insa nu se stie,  nu se spune, care ar fi semnificatia acestei cifre in viata lui Francesco.

Si cam asa...

In capitolul intai e descris satul Pietrelcina, foarte frumos, si costumul miresei si mirelui, din ziua nuntii, costum traditional ( i-am spune noi folcloric ), din regiunea Samnium, cum se numea.

Mireasa avea un costum rosu, si auriu in partea de sus, corsajul, rosu cu auriu, iar fusta era plisata, sau bogata, rosie.

Ciorapi albi.

O parte din fusta ei, mireasa o punea pe sau sub genunchiul mirelui, ca semn de supunere a femeii in casatorie, sotului ei.

Se spune si ca, familia Forgione nu era saraca ( referinte sunt in cateva randuri in primul capitol ), dar niciodata nu le-a fost foame, aveau ce manca, si, cum ar veni, din ce trai, aveau haine.

Aveau si casa.

Desi casa era o casuta alcatuita din incaperi disparate, alcatuiau o adevarata proprietate si nu oricine avea asa o proprietate.

Am sa atasez cartea din nou :

Si 2 fisiere : unul despre Sf. Clara din Assisi, patroana televiziunii, e ziua ei azi pe 11 august, si despre Fecioara Maria Refugiul pacatosilor, Maica Milostivirii, Regina profetilor ( Fecioara are si alte multe alte "atribute" ), fisier in care este un Plan mai larg, cu si despre referiri la Fecioara Maria, merita sa vedeti planul macar, referirile.

olivia

---

Pièces jointes

• Chiron Yves - Padre Pio le stigmatisé.pdf (1,91 Mo)
• UMM Marie Refuge des pecheurs 11 aout 2016.doc (1,81 Mo)
• NOMINIS CEF FR Sainte Claire de Assise Ste Suzanne 11 aout 2016.doc (59,00 Ko)