Fwd: salut !(2) ISUS: Intalnirea mea cu El –continuare, 27 ianuarie 2016, 16h00

Fwd: salut !(2) ISUS: Intalnirea mea cu El –continuare, 27 ianuarie 2016, 16h00

olivia maria MARCOV <...>

---

Fwd: salut !(2) ISUS: Intalnirea mea cu El -continuare

---

olivia maria MARCOV < ...>                                                         27 ianuarie 2016, 16:00

Către:

CONTINUARE :

Intalnirea mea cu Isus :

De crezut, o puteti crede in toata linistea si siguranta, de ce ?

Pentru ca L-am vazut si L-am avut fata in fata, asa cum ai pe orice alt om in metrou, sau la serviciu, sau la facultate, sau pe strada trecand...

Isus era concret, ca orice om.

De vazut era vizibil - zic eu - pentru toata lumea din metrou, asa cum si eu eram vizibila.

Nu era o umbra, era un om ca oricare om din metrou, care ia metroul.

Iar eu nu ma gandeam la rugaciune in clipa aceea, nici in vreun extaz nu eram, de fapt eu nu stiu cum se poate avea un extaz, nici nu am incercat, nici nu mi s-a intamplat vreodata.

Nu ma rugam.

Eram concentrata asupra mea si vezicii mele urinare, pe care cu greu o controlam.

Lucruri pe care le-am stiut, mi le-am amintit imediat apoi, le-am uitat cu anii.

Mi-am amintit in urma cu cateva luni, prin 2015 ca eu insami am intrat in Biserica Rusa si indepartandu-ma de Icoana Mare a Lui Isus, I-am spus "Isus, vino si dupa mine, si eu am nevoie de Tine !”, se poate ca eu sa fi precizat asa atunci : "Vino si dupa mine, si eu sunt oaia ratacita, si eu am nevoie de Tine !"

Dar, bine, CINE SA ISI IMAGINEZE CA O SA VINA ISUS IN CARNE SI OASE LA MINE ?

Nici in vis nu am visat.

Nici prin gand nu mi-a trecut vreodata.

NICI NU ASTEPTAM, NU AM ASTEPTAT.

Deci, s-a intamplat asa :

sedeam pe scaun, si, eram catre capatul vagonului, din partea opusa, de unde era lume mai multa in vagon, inspre mine, in directia mea, catre scaunele din fata mea din metrou, vine, apare, vine ca orice om, un om, un barbat.

Nu m-am uitat anume la El.

Putem vedea si fara sa ne atintim privirea direct la un om.

Venea, se apropia, cu pasi horarati, poate usor "grabiti", cu pas ferm.

Nu L-am privit, pentru ca nu ma uit la toata lumea, sau in clipa aia nu ma uitam.

Aveam in poala, geanta mea, cred ca geanta mare mare rosu-inchis incapatoare, care imi placea mult, puteam pune multe in ea, desi am multe genti acasa.

Stiu ca, privind usor, in directia aceea, cand barbatul s-a apropiat de scaunele chiar din fata mea, am remarcat si mi-am spus - cred ca asa a fost - mi-am spus "CE INALT ESTE !"

Cu o fractiune de secunda inainte sa si vina chiar in raza mea vizuala, chiar in fata mea.

Deci cum sedeam eu, El a venit din dreapta mea.

Eram pe un scaun langa usã, din vagonul metroului.

Metroul trebuie sa mergea cum ar veni, in directia, stanga mea.

Asa cred, dar poate mergea invers ?

Se poate. da, se poate.

In fine.

Tanarul barbat s-a asezat hotarat pe un scaun rosu in fata scaunului meu, poate un singur scaun decalat, piezis, fata de mine.

Inalt barbat, cand s-a asezat insa, brusc, nu mai parea chiar intr-atat de ( foarte ) inalt, ci numai inalt !

Drept, slabut.

Cu picioare lungi.

Da, o sa spuneti, si poate ca trebuia sa iti pice fisa, dar nu e chiar asa.

Cu Isus cand te intalnesti, eu zic ca El face regulile reactiilor tale, sau poate te lasa si pe tine sa ai putina autonomie.

S-a asezat pe scaun un tanar.

Ok.

Dintr-o data, si cum eu tineam capul mai mult in barbie, dintr-o data, aud zgomot, ma uit spre el, altul nu mai era in preajma mea si nimeni...

Ma uit si Il vad cã, din fata mea, de pe scaun, se intinde spre mine, chiar spre mine anume, si cred ca a spus, sau daca nu a spus tare, a fost ca si cum spunea tare : " TU MA VREI PE MINE ?"

S-a intins spre mine, cu mainile, ca atunci cand cunosti pe cineva familiar bine de tot, si iti intinzi mainile, sa ii iei mainile sale, in mainile tale, ca doi oameni cunoscuti, care stau pe scaun la o vizita fata in fata.

Atunci m-am uitat la El.

Dar a durat mai putin de un minut cred, uitatul meu la El.

SA NU CREDETI CA PUTEAM SA IL PRIVESC FATA IN FATA.

NU POTI.

DACA EL NU VREA, NU POTI.

Automat - SI MIE NICIODATA NU MI S-A INTAMPLAT ASTA, niciodata cu nimeni ! si nici voua sunt sigura ! - MI-AM LASAT OCHII IN JOS, CAPUL IN BARBIE, SI NU MI-AM MAI RIDICAT OCHII.

Simteam ca nici nu pot.

Un tanar, ca toata lumea, obisnuit, as spune, prea obisnuit.

Oh !

M-am speriat de gestul sau impetuos, ferm, spre mine, si m-am si enervat.

Am trecut printr-o succesiune de reactii si sentimente, si nu am aratat zic eu, nimic.

Nu am vorbit cu El.

Normal, nici sa ma uit la El nu puteam.

Mai intai, imediat, m-am speriat, mi-am spus in sinea mea "ce se intampla, ma agata ? ce face, ma agata ? nu mi s-a intamplat sa ma agate asa cineva vreodata, pe mine !"

E drept - fac o paranteza, mi s-a intamplat, rar, rar de tot, ca vreun tanar, sau barbat sa incerce sa intre cu mine in vorba, odata un tanar a si intrat, pe strada, dar eu nu am dat curs niciodata, insa nu se intamplase CA ACUM.

M-am speriat, nu stiam ce se intampla, m-am speriat de El.

Eram asa speriata, nu Il priveam, ochii in barbie, imi spuneam ca daca mai sta acolo ferm, nu cumva, vine la mine, e impetuos, ce ma fac, ce vrea de la mine, ce mai e si intamplarea asta, ce trebuie sa fac ?

In sinea mea, am mers pana acolo incat mi-am spus ca, daca vrea sa imi faca vreun rau, am sa-i spun, sau am sa scriu tuturor si la Parchet sau politie, ca s-a luat de mine un barbat in metrou !!!

Cand am ridicat capul si m-am uitat la El......

Parca, imi ziceam eu, eu numai cateva clipe, clipite, m-am uitat putin la El, in momentul in care El s-a asezat in fata mea pe scaun in metrou.

Atat.

Pe urma mi-am luat privirea de la El.

Dupa aceea, El s-a repezit ferm spre mine.

Avea picioare lungi, si ocupau spatiul dintre scaune, nu stiu cum, de ce, dar eu m-am temut.

M-am temut, va spun eu si de aceea ca eu nu eram in stare sa am aplomb, sa ma misc rapid, sa ma ridic si sa plec in alta parte din vagon, din cauza vezicii mele urinare, mai ca imi venea sa imi blestem zilele si vezica care imi limiteaza miscarile !!!

Eram tintuita locului, nu de El, ci de vezica mea "idioata".

Mi-am spus ca daca eram sanatoasa nu reactionam asa, nu ma temeam de El.

Cand am ridicat capul si L-am privit : un tanar care, da, la inceput parea extrem de obisnuit, atat de obisnuit, ca nu Il pot descrie.

Imbracat din cat tin minte in haine de culoare MARO, o geaca din piele poate, maro la culoare, si eu am o geaca din piele naturala maro, scurta geaca Lui, pantaloni parca tot maro, drepti, simpli, daca geaca era deschisa, se poate, avea tot ceva, camasa, pulovar, maro.

Era maro Tot.

Si parul Lui era castaniu-maro.

Si ochii Lui erau mi se pare - mi se pare, dar i-am vazut eu bine atunci la prima vedere ? - caprui, deci maro.

Fata alba, pielea alba, curata.

Insa nu batator la ochi de alba, ci alba pur si simplu.

Poate usor palida ? poate ?

Ca fata unui om, care nu e chiar "perfect" de alb la fata.

Un tanar frumos, insa foarte obisnuit.

Cu parul lungut.

Am privit putin, imediat am lasat capul in jos.

Cand a doua oara am ridicat privirea la El - caci dupa aceea nu am mai putut !!!!!!!!!!!!!!!! nu mai puteam !!! - El venise, stand pe scaun, spre mine, se intinsese cu Mainile spre mine, era navalnic mi s-a parut mie, impetuos, grabit, hotarat, "Tu ma vrei pe Mine ?"

Sau " [mai ! ] Tu ma vrei pe Mine ? " - mi s-a parut mie ca spune El.

Dar spunea clar, in clipa aia, clar.

In sinea mea, "Ce o mai fi si asta ? CUM SPUNE CA IL VREAU EU PE EL ? DOAMNE, MA AGATA UN BARBAT, ASA ? DAR CE MI SE INTAMPLA ? Nu stiu cine este, ce tot spune ?"

Ma gandeam : " am sa le scriu si povestesc colegilor de facultate ce am patit !"

Apoi am ridicat capul spre El si am privit chiar fata Lui, si in clipa aceea El, barbatul din fata mea din metrou, arata precum ISUS DIN ICOANA DIVINA MILOSTIVIRE, si privindu-L eu pe El, - totul a durat extrem de repede !!!!!!!!!!!!!!! - El s-a intins spre mine si DINTR-O DATA, OCHII I-AU DEVENIT ALBASTRI, LUMINOSI, STRALUCEAU, SCLIPEAU insa in ei, in sensul ca nu erau ca o "lampa" care dadea lumina in jurul nostru,  STRALUCEAU, eu as spune SALBATIC, ZAMBEAU, LUCEAU, ALBASTRI, de un albastru mai inchis, profund ( nu un albastru deschis nicidecum ), SE BUCURAU ( poate, incerc eu sa imi zic, sa imi explic ), OCHII ALBASTRI STRALUCEAU CU INTENSITATE, asa cum oamenii nu se uita la mine, la tine, la colegii vostri, la oricine dintre voi...

Da, dar in aceeasi clipa, parca automat stiam ca e ISUS.

In aceeasi clipa am lasat ochii in jos, si imediat in mine insami, m-am trezit vorba vine, ca eu nu dormeam, dar m-am pomenit ca gandesc uite asa : " 

Nu retin succesiunea gandurilor care mi-au strabatut mintea, dar au fost intense, si foarte diferite.

Mai intai m-am simtit - stateam cu ochii in jos, in barbie si simteam ca El se uita la mine, DE DATA ASTA CALM, CALM, LINISTIT, SCLIPIREA, STRALUCIREA, BUCURIA DISPARUSE, SE UITA SI MA ANALIZA PUR SI SIMPLU, ATENT, se uita la mine, eu asa simteam fara sa ridic capul, priveam manerul gentii mele rosii.

Si trairea pe care o aveam in acele clipe, gandurile mele din clipa aceea erau, mai intai ca si cum stiam sigur ca e Isus Cristos in fata mea, dar nu imi spuneam oarecum nici mie "uite, Isus in fata ta !" - am simtit ca nu m-am purtat  CHIAR FOARTE BINE CU PARINTII MEI,  - acuma, voi stiti ca acasa erau rai cu mine, si deci, cum sa explici ca dupa tensiunea si amenintarea [...] de acasa din familie, eu ma pomenesc ca in sinea mea, MI SE FACE O MILA DE PARINTII MEI, SIMTEAM CA NU LE-AM FOST RECUNOSCATOARE DE AJUNS, CA TREBUIE SA LE FIU RECUNOSCATOARE, CA TREBUIE SA FIU BUNA, BUNA, BUNA, CU PARINTII MEI, apoi, parca ca un raspuns al meu, la aceste simtaminte, in sinea mea, cu ochii plecati, "dialogam", ii spuneam Celui din fata mea, de pe scaun : " ACUM AI VENIT ? SI ACUM AI VENIT ?  SI EU NU AM FACUT NIMIC PENTRU TINE ? - aici regret, parere de rau, CONSTIINTA CA EU NU AM FACUT NIMIC PENTRU ISUS CRISTOS, sentiment foarte deslusit, clar, evident, viu, fara echivoc, alt gand al meu, ca un dialog cu El, mut :

“ACUM MA VREI ? ACUM [ adica, abia acum, dupa o viata ( viata mea, varsta mea inaintata ) ] MA VREI ?, ACUM, CAND MA VEZI, SUNT TERMINATA, SUNT BOLNAVA, SUNT NENOROCITA, NU MAI MA POT MISCA, UITE LA MINE CE RAU SUNT, ACUM CAND SUNT TERMINATA, SI SUNT SINGURA [ cu referire nu numai ca nu sunt femeie maritata, CI CA PARINTII MA IZOLEAZA DE EI, NU COMUNICA CU MINE, NU AM PE NIMENI DIN APROPIATII MEI, nici pe fratele meu, sunt, adica, singura, [...] ] ???

In continuare, imi spuneam, incepusem sa respir mai intens, mai amplu, "SI ACUM CAND NU MAI POT SA FAC NIMIC ? EU SUNT UN OM TERMINAT !  SI MEREU SINGURA !"

"SI EU NU AM FACUT NIMIC PENTRU TINE,  NIMIC !" - regret puternic, reprosul meu intens pentru mine ca nu am facut nimic pentru Cristos, realizam ca EL ASTEPTASE, I SE PARUSE LUI NORMAL, CA EU SA FI FACUT CEVA BUN PENTRU EL IN VIATA MEA, DAR EU NU FACUSEM NIMIC BUN PENTRU EL, imi traisem viata mea, de bine de rau, cum fusese ea, dar atat.

Nu a fost aceasta iluminarea constiintei mele ?

Nu asta am trait eu in clipa aceea cu El in fata mea.* [ * ? ]

Simteam ca imi vine sa plang.

Acum, - deci azi, acum, in perioada din urma - evocand intalnirea mea cu El, din urma cu niste ani deja, in metrou - imi spun ca, iata, daca am trait Iluminarea Constiintei, Isus NU MI-A REPROSAT ALTCEVA, nu am simtit nicio alta traire, deci Isus nu mi-a reprosat sau scos in fata pacate [ noi toti avem pacate, sa nu va supere ca spun asta, asa este !!! ], si voi stiti cam care sunt, in mare, cel putin, pacatele, de pilda, ca am trait necununata cu un barbat, ca am avut de fapt cativa prieteni intimi cum se spune, la viata [ mea ], [ in ] viata si nu am fost maritata cu ei cu niciunul, sau alte pacate, oricare alte fapte ale mele.

Deci, sa revin, ce am simtit eu intens atunci, in mare 2 trairi :

( 1 ) CA NU AM FOST BUNA CU PARINTII MEI, CA M-AM GANDIT DOAR LA MINE, NU LA EI, CA TREBUIE SA FIU CU EI, BUNA, SI CU EI ; 

( 2 ) CA NU AM FACUT NIMIC PENTRU ISUS CRISTOS.

Totusi, dupa aceste trairi ale mele, respiram adanc, amplu, in forul meu interior traiam stari puternice emotionale in acele clipe cu El in fata mea pe scaun, acum, atat de calm si parca "curios" la mine, sa se uite la mine, asa, tacand, in tacere.

Vazut din exterior, nimeni nu banuia si nu avea cum, ce se intampla.

Totusi, dupa trairile acestea, iar m-am suparat pe El, de data asta altfel, parca DIN NOU, uitam sau nu stiam ca El este Isus Cristos, El Cel din fata mea din metrou, parca iar Îl consideram un barbat, ca oricare  barbat din metrou.

Si parca stiam, totusi.

Cand stiam, cand nu stiam.

In sinea mea, privind, incercand, cu coada ochiului spre El, cu ochii lasati in jos, cu pleoapele in jos bine de tot, si totusi curioasa sa ma uit la El, intrigata, mi-am spus acum* [*adica, Lui ii spuneam ] : "MAI STAI AICI, INCA NU AI PLECAT ? Nu pleaca, ce ma fac ? Daca nu pleaca, daca se ia de mine ?"

IN cateva clipe, El s-a ridicat, intorsesem capul spre dreapta, era clar ca Îl evit de acuma, S-a ridicat, suparat, parca suparat, intrigat, parca si cam nedumerit si suparat de evitarea mea, de refuzul meu, de atitudinea mea, S-a ridicat, inalt, slab, drept, si cu pasul hotarat, a trecut prin dreptul meu, eu asezata pe scaun in metrou, si parca spunea cand trecea pe langa mine, la fel de hotarat, de navalnic : "Hai [ mai ? ] sa plec, DACA NU VREA ! DACA NU MA VREA ( ? ) HAI MAI SA PLEC !" si parca se suparase, se suparase.

S-a dus mai departe in vagon unde era lume, spre bara de metal de sprijin, din mijlocul vagonului metroului.

Ma inchisesem in mine, de fel sunt sau pot fi foarte interiorizata, si sa nu las nimic sa se vada, pe fata mea, de fapt asa si ma straduiesc, sa nu arat nimic pe chipul meu vreodata.

Dar, imediat dupa ce El a ajuns intre lume, la mijlocul vagonului, eu m-am ridicat de pe scaun.

Vroiam sa Îl vad, sa nu se supere pe mine.

Si iar imi spuneam : "E Isus" sau "daca e Isus ?"

Daca e Isus - continuam eu gandul meu cu amar, si L-am privit, spre El, cautand sa Îl regasesc in multime, intre oameni, inconjurat de calatorii din metrou,  EU ORICUM NU POT MERGE DUPA EL, EU TREBUIE SA IMI TRAIEASC VIATA AICI PE PAMANT, CU EL, NU MA POATE LUA, STIU RASPUNSUL, SI UNDE SA MERG CU EL, ACUM IN CLIPA ASTA ?

Eu m-am asezat in dreptul scaunului pe care sezusem, in picioare, sprijinita, tinandu-ma cu mana de bara din mijloc, el era cativa metri mai departe, intre oameni, in acelasi vagon.

La usa cealalta.

Eu insa eram cu fata spre usa din dreapta mea, de langa mine imediat cand sezusem pe scaun, pentru ca urma si statia mea, dar nu imediat, peste vreo, la a doua cred, statie...

El era la usa cealalta, usa care era in fata mea cand sedeam pe scaun, usa opusa.

Si se pregatea ca la statie sa coboare pe acea usa.

Timida, L-am privit, nu vroiam sa vada, daca e Isus, normal ca stie ca vreau sa ma uit la El.

Dintr-o data, era acelasi barbat tanar, insa mult mai scund, devenise PESTE MASURA DE OBISNUIT intre oameni, asa comun si obisnuit, cum nu pot sa va descriu !

Fata nu mai era ca in icoana Divina Milostivire, si se inchisese in El, teribil, mi-am spus, eu, ca mine, vede cum ma port eu, si El imi arata, s-a suparat pe mine.

Reactioneaza ca mine, L-am respins, am avut o reactie de respingere.

O fata comuna, prea obisnuita, asa de ciudat de obisnuita.

Dar frumos.

Parca "intrase la apa", scazuse.

In clipa aceea, eu - eu , stiti eu as fi dorit sa fie ISUS, mi-am spus* [*adica pentru El am spus ] cu ingrijorare : "sa nu stai aproape de usa !" cu gandul la Andrei Dumitru care sedea aproape de tren in  anii '50 si trenul l-a prins sub el si i-a strivit bratul drept, “SA NU TE PRINDA USA”....

"STAI MAI DEPARTE DE USA !"

El a ramas mai departe, la mijlocul vagonului, desi se apropiase de usa inainte.

Vedea ca ma uit la El, si era suparat, o fata asa inchisa in ea, in El adica, nu ma mai dorea....

"Se supara, s-a suparat" - mi-am spus, "as merge dupa El, dar CUM SA FAC, CE AR FI DACA AS REACTIONA ASA, SI UNDE SA MERG EU CU EL, EU CHIAR TREBUIE SA IMI CONTINUI VIATA MEA AMARA PE PAMANT !":

“Si oricum nu pot, din pricina vezicii mele, eu nu pot sa merg dupa El.”

In jurul Lui erau si alti barbati, si parca cel putin unul purta ca si El haine maro, dar infatisarea ii era complet diferita acelui calator, inalt, bine facut, ca un "buldog", mi s-a parut mie, care, cand am privit spre El, aflat la cativa metri de mine in vagonul metroului, "buldogul" din apropierea Lui, parca ar fi intentionat sa se uite la mine cu repros, la modul sa imi spuna mut, din privire : " CE VREI, CE E ? CE NU ITI CONVINE ?"

El a ramas intre acei barbati, calatori si ei in metrou.

In mijloc.

La prima statie imediat, la statie a coborat.

Nu am intors capul.

Imi venea sa plang.

Eram insa infipta, ferma, suparata pe viata, pe tot.

Sa plang si totusi ferma ca eu trebuie sa raman aici pe pamant, sa ma duc frumos acasa.

Si sa imi vad de viata.

DAR NU AM MAI PUTUT SA IL UIT.

ISUS A FOST.

SUNT SIGURA.

A FOST ISUS.

Vreau sa va spun, cu toata convingerea : s-a intamplat cu adevarat, foarte real si foarte concret.

Nu a fost vis, nicio clipa si nicidecum.

A fost "pe viu".

Asa incat, chiar in ipoteza ca El nu a fost ISUS, insa un om, un tanar barbat sigur a fost, adica intalnirea, cum am decris-o, s-a petrecut.

Dupa ce a plecat de pe scaun, in mijlocul vagonului, scazuse si in inaltime, dar nu era totusi un om scund.

Insa la inceput era FOARTE INALT.

Iar eu masor doar 1m 65.

---------- Mesaj redirecţionat ----------
De la: olivia maria MARCOV < ... >
Data: 27 ianuarie 2016, 14:46
Subiect: salut ! ISUS: Intalnirea mea cu El /si Buletine Etoile Notre Dame, 32 pagini pdf/Buletin
Către: ............

Salut,

Am descarcat cam 12- 13 Buletine – Bulletin(s) - editate si publicate de ETOILE NOTRE DAME, dintre cele la dispozitie pentru a putea fi luate gratuit, sunt din ani diversi, insa subiectele de credinta sunt actuale si acum si peste 100 de ani, si pana la Apocalipsa si in Viata Vesnica.

Am descarcat, primul, Buletinul ( ei mai zic, revue, revista ) despre MÈRE YVONNE-AIMÉE DE MALESTROIT, poza ei de copil ( de aprox. 10 ani ) apare pe coperta, si intreaga revista publica alte fotografii ale lui Mere Yvonne-Aimee de Jesus de Malestroit, de o calitate grafica foarte buna, foarte frumoase, este Istoria Vietii lui Yvonne-Aimee, de la nastere, despre familia ei, cum traiau, ce s-a intamplat, si toata viata ei de calugarita, carismele pe care le avea !!!! sunt prezentate, si pana in ultima ei zi de viata.

E lucru de mirare ca Yvonne Aimee nu a fost inca canonizata, caci a avut haruri si carisme de exceptie de la Mirele ei Isus Cristos, cand avea vreo 9-10 ani ( scriu din memorie din alte texte de mai demult ) ea a facut legamant cu Isus, i-a scris ca vrea sa fie numai cu El.

O copila frumoasa, delicata, mie mi-a ajuns la inima, are un chip care atrage atentia, retine, si care iti intra la suflet, un chip de copil bun, curat, de exceptie, si aspectul acesta de copila inocenta si curata l-a pastrat toata viata ei !

Un numar din 2002 e consacrat in intregime, si prezinta pe indelete ISTORIA FECIOAREI DIN GUADALUPE, incepe cu Aztecii si credintele lor pagane, continua cu Aparitia Fecioarei, apoi cate Aparitii au fost, despre icoana minunata, atributele acesteia, si se incheie cu o rugaciune de consacrare- novena catre Fecioara si plus o rugaciune am inteles ( parca unde era ?) pentru copiii care se vor naste, Fecioara favorizeaza nasterile, mai ales e contra avortului, indirect.

Pentru ca toti copiii care trebuie sa se nasca, sa se si nasca in concret, stiut fiind ca multi copii care TREBUIE SA SE NASCA, CONCRET NU SE SI NASC, din motive diferite, printre care avortul e cel mai raspandit.

E o mare eroare, un mare pacat, o crima sa impiedici copiii sa se nasca.

E valabil si intre soti, multi, se pare, nu stiu acest lucru, si e valabil si in invatatura de credinta ortodoxa, in fapt, sotii trebuie sa nu se fereasca, sa nu evite, cand au raporturi intime, sa zamisleasca, adica femeia sa ramana insarcinata, dar, concret, nu-i asa ca prima grija a sotilor este sa amane, sa evite, sa lase pe alta data, alta luna, pe alt an, pe mai tarziu, sau incearca sa "programeze" cand sa "faca" copilul ????

Concret, cam asa se intampla.

Dar, tocmai, ceea ce pesemne multi, multi, nu stiu, este ca orice evitare, ori de cate ori exista raportul conjugal, orice evitare echivaleaza cu un pacat.

Biserica Catolica, am citit undeva, pe fuga, se pare ca, cel putin in ultimii ani, intr-un fel, mai degraba accepta pastila contraceptiva, anticonceptionale cum spunem noi, decat sa se ajunga la un avort ; dar contraceptia nu e dorita de Dumnezeu, si asta o spune cu tarie si Parintele Arsenie Boca.

Dar, stiti ca foarte multi casatoriti chiar nu stiu acest lucru ???

Asa incat ei pacatuiesc in toata linistea constiintei..... !

Da, nu conteaza daca ai, ai avut, mai ai, o relatia conjugala, ci conteaza cum te-ai purtat cand o aveai !!!!

Pentru ca orice zi prezenta, devine a doua zi, ziua trecuta, sau noaptea trecuta, adica trecutul tau cu toate faptele sale.

Si lui Dumnezeu nu ii scapa nimic.

Noi chiar uitam, si ma gandeam adesea, da, fie uitam pe moment, fie cand patim ceva "nu ne pica fisa", fie uitam ani intregi* [*o amintire ] si ne revine o amintire cand ne asteptam mai putin, fie uitam chiar de tot unele amintiri, adica aspecte de viata ale noastre.

Nu v-am povestit, eu sunt convinsa ca asa a fost, si trebuie sa credeti, cum eu cred.

Nu v-am povestit, si pe indelete chiar mie insami trebuie sa imi repovestesc.

Pot spune ca Isus daca Îl chemi, e drept, nu stii care va fi urmarea dupa ce Il chemi ! - sau cum va fi urmarea ! - El si vine !

Intr-o zi de prin anul doi* [*2006-2007] ( trei ?* [*2007-2008] ) de facultate, am intrat in Biserica Rusa cu un coleg, si in Biserica Rusa Ortodoxa ( cea din Ion Ghica 9, sector 3, Bucuresti, "la universitate" ) era o icoana-tablou, cu geam, inramata, in dimensiune naturala, de inaltimea unui om, a  LUI ISUS CRISTOS, in haina, "rochie" alba, lunga, cum purta El, descult, cu parul lungut, simplu, frumos, tare frumos, as fi spus in clipa aceea, in tablou semana cu un irlandez, asa ma gandeam eu prin prisma unui film in care un actor irlandez de origine, interpreta un rol.

Dar mai frumos.

Biserica e inalta, si tavanul e foarte inalt, tabloul in marime maturala era agatat sus, cat mai sus, asa incat, desi eu masor 1m65, nu ajungeam sa Il sarut decat pe Piciorul descult.

Si asa, langa icoana cred ca era o mobila din lemn, de genul celei in care pui bani si acatiste, ca prin fanta unei cutii postale, asa incat trebuia sa te intinzi sa ajungi la icoana sa Il saruti, si nu ajungeai decat la "inaltimea" Piciorului Sãu.

Si eu L-am sarutat pe Isus pe Picior si apoi m-am indepartat, si am intors capul spre El si in sinea mea sau in soapta am spus : "Isus, vino si dupa mine, si eu am nevoie de Tine !"

Dar, iata, stiti ca ma rugam de ani de zile, poate macar odata mai spusesem asta in vreun gand, sau rugaciune !

Nu prea avusesem insa rugaciuni catolice, pe atunci, inca.

Au trecut cativa ani.

Nu imi pot aminti cand, cand intr-o zi, peste cativa ani, nu mai stiu daca absolvisem facultatea* [*am absolvit in iulie 2009], sau a fost prin 2010 ?

Pentru ca, trebuie ca era intr-o zi, nu vad altfel cum, eu nu prea ieseam din pricina vezicii mele, decat la facultate/acasa, deci nu aveam unde merge eu cu metroul, deci trebuie ca fie inca eram studenta, prin 2009 ? fie in 2010 anul in care m-am inscris la master, nu cred sa fi fost, dar o fi fost in 2011 ? Ultimul an in care ma mai duceam inca la facultate, la master, 2011, anul in care m-au picat masterul si nu m-am mai dus deloc, nu am mai dat pe la facultate ( desi trebuie ).

Acuma, daca va povestesc, trebuie sa ma credeti.

dar nu pot povesti decat sumar, in mare, am incercat si intr-o Rugaciune pe care I-am scris-o lui Dumnezeu Tatal Ceresc, si dupa aceea, mi-am dat seama, ca inca, fragmentar, imi mai aminteam una sau alta din ziua aceea in care pot spune ca L-am intalnit pe Isus.

Vreau sa spun, pentru cei neincrezatori, ca, pesemne exista, or exista, oameni, terestri sau extraterestri prin noi, sau ingeri, sau oameni care cine stie, isi pot concret schimba fizicul, infatisarea, cu totul, in intregime.

Da, dar totusi, orice capacitati are un om si orice ADN, ISUS NU POATE SA FIE.

De aceea, si din capul locului, am exclus ipoteza ca poate in fata mea am o fiinta care are un ADN ce ii permite sa se schimbe la infatisare.

Adica nu m-am intalnit cu vreun extraterestru, sau duh sau  inger.

Memoria e fragila.

Am uitat multe.

Intalnirea a durat cateva minute in care eu am trecut prin stari diferite, de la inceput, cand nu am inteles, apoi, in cele cateva minute, cand mi-am spus ca e Isus, apoi alternand cu alte secunde de neincredere, sau si de teama.

Nu stiu de ce mi-a fost teama, dar mi-a fost.

cand - in acele clipe, stiam ca e Isus, nu imi era teama.

Dar eu de mica L-am vrut pe Petit Jesus, deci pe Nou-Nascutul Isus, asa este, L-am si cerut, si mama L-a obtinut de la Soeur Dominique, ii spuneam Micutul, si Petit Jesus, acasa Micutul mai mult.

In ziua aceea, candva intre,nu stiu cand, intre, sa las o perioada mai larga, intre 2006-primavara poate, 2008, am intrat eu in Biserica Rusa si i-am sarutat Piciorul lui Isus.

Cum am spus mai sus.

Dupa aceea, intre anii mentionati, - pana prin 2011 inclusiv, candva, in acest larg interval, Isus  A VENIT LA MINE, IN FATA MEA.

Sunt sigura ca era El.

Oricum, sa nu spuneti ca sunt nebuna, caci nebuna chiar NU SUNT.

In "carne si oase", nu in viziune, nu in "vedenie", nu in "vis", nu in interiorul meu in vreo imagine interioara, NU ASA.

CI IN CARNE SI OASE, in fata mea, ca orice om si fiinta ca mine, ca tine, ca trecatorii pe strada.....

Sunt sigura ca ma intorceam din soseaua Berceni 24, de la facultatea de Drept, a USH, eram in metrou, in jurul meu multe scaune  rosii din plastic, goale.

Ma asezasem.

Problemele cu vezica urinara sa stiti ca au fost serioase, si s-au intins pe multi ani, ceea ce mie imi limita miscarile, stiu ca driptane nu mai luam, medicamentul care imi calma vezica, deci nu mai eram pe acel tratament de foarte mult timp.

Dar problemele nu incetasera deloc, si imi era greu sa ma misc liber, eram inhibata, imi era greu cu o vezica neurogena care continuu te chinuie, iti da spasme, tenesme mai precis, se numesc tenesme- contractii involuntare, care te fac sa ai neaparat nevoie la toaleta, dar neaparat, si nu poti, si ti-e asa greu, te chinui cumplit !

Normal ca pe drum in metrou nu poti.

Stateam pe un scaun dintr-un vagon de metrou si asteptam statia la care coboram, de regula 5 statii, cam asa, intre Eroilor - Unirii si Aparatorii Patriei ( Berceni ), statii lungi* [*de fapt sunt 2 statii din Eroilor pana la Unirii, iar din Unirii la Aparatorii Patriei sunt vreo 5 statii ].

Ma intorceam.

Nu mai retin la ce statie am coborat, eu puteam alege, fie coboram la Unirii, fie la Universitate, si de oriunde coboram faceam legatura spre casa.

Spre drumul taberei.

Nu mai stiu ziua, nu imi amintesc.

Nici unde am coborat.

Am fost suparata pe El.

Doar El ma poate ierta si intelege.

Pentru ca eu de mica am fost foarte familiara, aproape de Isus, si deci, cum ar putea fi altfel ?

Totusi...

Eram pe scaun in acel metrou.

Cred ca mai incolo, in cealalta parte a vagonului era lume mai multa, in partea "mea" de vagon, unde stateam, erau insa multe scaune din plastic rosii, goale.

Eu oricum, din pricina vezicii mele, cautam linistea, trebuia sa fiu calma complet, sa nu imi provoc tenesme mai rau, si driptane, avusese tocmai rolul de a calma si creierul si vezica urinara, nu am voie sa ma stresez, orice ma poate stresa, un lucru banal chiar, oricat de mic.

De pilda, nu ma putea atinge cineva, acum chiar spun lucruri pe care nu le-am mai spus, aveam senzatia ca nu mai pot controla vezica urinara.

Imi era teama de multime, din acest punct de vedere, evitam oamenii, din cauza asta.

Am sa continui mesajul imediat, iar Buletinele le voi atasa, pana la urma, separat, in alt mail.