Salut ! Rugaciuni si miracol, 31 mai 2015

Salut ! Rugaciuni si miracol, 31 mai 2015                       

Salut ! Rugaciuni si miracol

---

olivia maria MARCOV <...>                                                                 31 mai 2015, 15:09

Buna ziua,

duminică, 31 mai 2015 31.05.2015 14:32:38

Astazi sunt Rusaliile, adica Pogorarea Duhului Sfant, o mare sarbatoare, iar maine este sarbatoarea Sfintei Treimi.

Mama a adus de la Biserica, “limbile de foc”, adica frunze mari, verzi, proaspete si pline de miros proaspat, de nuc, sfintite, asa cum se impart in sarbatoarea Rusaliilor, in fiecare an.

Aceste frunze de nuc se pastreaza la icoane, in casa, si protejeaza icoanele si casa si familia sau persoana care locuieste in casa.

Se pastreaza, in general, pana in anul urmator, cand din nou, vine sarbatoarea Rusaliilor.

Cred, da, din cate imi amintesc, mama ia frunzele de nuc, sau alte flori sfintite la mari sarbatori si le duce, dupa un timp, la cimitir, la mormantul bunicului meu Paraschiv Mardale, eu nu am fost niciodata si nici nu stiu unde este, deci mai multe nu va pot povesti, decat ca mi se pare ca era cazul sa vad si mormantul bunicii mele Ioana Mardale, decedata cu mai multi ani inaintea bunicului meu Paraschiv.

In al doilea rand, nu stiu daca o sa va uimeasca sau nu, dar vreau sa va povestesc un fenomen, pe care nu mi-l pot explica, cel putin aparent nu am o explicatie, si care mi s-a intamplat cu o zi sau doua in urma acasa.

Pentru ca am vrut sa asez icoana imprimata a lui Mere Yvonne-Aimee de Jesus de Malestroit, pe raftul uneia dintre cele 2 biblioteci pe care mi le-a cumparat tata prin anul 2007 cand eram studenta la Drept, intrucat nu aveam unde sa imi asez noile manuale si carti cumparate inca din anul 2005 din anul intai, am inceput sa sterg praful cu mult sarg si cu mare grija si atentie, intotdeauna sunt atenta, dar acum aveam asa o atentie in plus.

Pentru ca pe rafturile bibliotecilor mele, imi place sa asez martisoare ( imi plac mult de tot, invioreaza atmosfera si sunt frumoase si in general stiu cine mi le-a oferit ), alaturi desigur de icoanele pe care obligatoriu le-am asezat si sunt acolo, sau alte mici lucrusoare, sa sterg praful in aceste conditii este o “operatiune” minutioasa, trebuie sa scot fiecare lucru, si sa il sterg cu bagare de seama, si apoi raftul in sine, al bibliotecii, si dupa aceea sa le asez inapoi la loc pe toate, cum erau.

Am vrut sa ii fac un loc, si sa asez icoana lui Mere Yvonne-Aimee de Jesus, in final asta am si facut, dar, in timp ce stergeam praful, sa vedeti... :

IN fata bibliotecii am o masuta scunda, joasa, pe care am adunat rugaciuni, novene, acatiste, si pe care am si carti de rugaciune, iar masuta cea scunda se afla langa masa mare din sufrageria noastra, sub masa din sufragerie cea mare, se afla o cutie din carton pe care, ca pe o masa, am asezat initial niste carti de Drept ( va spuneam ca nu am loc sa le asez pe toate in cele 2 biblioteci ale mele ), acum le-am pus la loc pe raft, insa au ramas niste dictionare pe cutia din carton si niste cosulete din rachita, usoare, in care eu, ca orice persoana, ca orice fata, am asezat niste agrafe de strans parul, vreo 2, 3 evantaie de vara, acolo am si chitante vechi de carti, din anii facultatii cand cumparam carti de Drept sau si alte carti, nite ochelari de vedere mai vechi, acum dioptriile lor sunt prea mici si nu mai vad cu ei, au fost ai mei sau ai fratelui meu, nici nu mai stiu bine, tot acolo am un ruj-strugurel de buze, si de asemenea intr-unul din aceste cosulete din rachita, usoare ca fulgul, am asezat in urma cu mai multi ani de zile vreo 2 scoici de pe plaja.

Intr-un an, prin anii 2000 mai pe la inceputul lor cred, Silviu, fratele meu a fost plecat la mare pentru cateva zile, si, la intoarcerea lui, mi-a adus – stia ca imi plac, ca imi fac placere – doua scoici, si alaturi de cele 2 scoici si vreo 2 pietre de culoare verde, semi-transparente si care par sa fie din sticla, dupa materia din care sunt facute, pietrele acestea verzi cred ca sunt sticla, dar netede, sunt 2 pietre netede, una mai maricica, iar cealalta micuta, cea maricica are o forma mai alungita, dar cea micuta are o forma mai rotunjita, mai rotunda, desi cam neregulata, insa ambele sunt netede, perfect netede, la atingerea mainii, daca ne raportam la simtul nostru omenesc tactil, sunt netede la pipait, si desigur, sunt din sticla cum am spus, nu vad ce poate fi altceva.

Cu aceste pietre s-a intamplat ceva, cu una din ele.

Cum v-am spus, pietrele, alaturi de scoici, sunt asezate in cosuletul din rachita de acuma, de mai multi ani de zile, intotdeauna au fost acolo, pentru ca, in atatia ani, normal, am sters de atatea ori praful, care se depune peste tot, si in cosuletele mele din rachita.

Pietrele verzi au fost mereu, cum au fost ele de la inceput, de cand mi le-a adus Silviu fratele meu de la marea Neagra.

Dar acum o zi sau doua, cand stergeam praful pe acolo, pe la cosuletele din rachita, aflate pe cutia din carton, care cutie din carton la randul sau, este asezata sub masa mare din sufrageria apartamentului nostru, a venit si randul pietrelor verzi sa le sterg de praf.

Ei bine, nu stiu daca va uimeste sau nu ce am sa va spun, dar am sters de praf piatra verde cea ovala ( mai lunguiata, ovala si mai maricica ), apoi am luat in mana, cu atentie, cu grija, piatra cea mai micuta, verde, din sticla si aici s-a intamplat ceva, sub degetele mele grijulii, pentru ca piatra e micuta si eu am uneori gesturi mai repezite, si stiu ca trebuie sa fiu atenta, sa nu imi scape din mana ( si adesea lucrurile mie imi scapa din mana ! ), sub degetele mele, cand am luat mica piatra verde din sticla in mana, degetele s-au afundat, nu mi-a venit sa cred, degetele mele se afndau in piatra micuta verde, si piatra sub degetele mele ( insist, pentru ca mi s-a parut ceva deosebit !!! ) era moale, si devenea si mai moale inca, ca un jeleu ( stiti cu totii bomboanele JELEU, jeleurile si consistenta lor, daca le iei intre degete si apasi putin, jeleurile sunt moi, ca o gelatina ), dar, interesant este ca pentru cateva secunde, nu am apasat, apoi usor de tot, imperceptibil am strans degetele pe piatra cea mica verde, si piatra, eram atenta, o priveam, se lasa moale, ca un jeleu, ca o gelatina in mana mea, nu am insistat, mi-am spus, si in acel moment asa era, ca, daca mai apas piatra cea mica, ii stric forma, o deformez, sau, sa nu se rupa, in acelasi timp insa suprafata pietrei nu mai era perfect neteda la atingere, ci era putin de tot rugoasa, aspra putin, ca si cum ar fi fost in stare atunci si pe loc, ca suprafata pietrei, devenita putin rugoasa, sa se ia, sa se curete, ca un fel de invelis putin aspru, rugos, ca ceva rugos, care trebuia sa se ia, sa se curete, de pe piatra verde micuta.

Pret de cateva secunde, am tinut piatra verde in mana si m-am uitat la ea, in clipa in care am spus in sinea mea, nu vreau sa vad mai tare, nu vreau sa se inmoaie mai tare, nu vreau sa isi strice forma, nu vreau sa se deformeze, in aceeasi clipa, piatra si-a revenit la consistenta ei tare, aceea pe care a avut intotdeauna si de la inceput. Cat priveste aspectul ei, la pipait, putin, putin rugos, am impresia ca a ramas cam asa, cam rugoasa putin, pe piatra era putin praf depus, caci cam demult nu stersesem praful in cosuletul din rachita, totusi, nu era prea mult praf, ar fi putut fi mai mult, chiar mult, iar mama nu sterge praful acolo, in “zona cosuletelor” pentru ca stie ca ma ocup eu si sunt lucrurile mele acolo si ea nu se amesteca.

De aceea, avand in vedere ca, de la inceput, din anii 2000, cand mi-a fost adusa de la mare, de catre fratele meu, piatra din sticla verde a fost mereu tare, neteda, si din sticla verde, intotdeauna aceeasi si neschimbata, mi se pare ca ceea ce s-a intamplat merita povestit si este un mic sau mai mare, miracol.

Temperatura in camera, inutil sa va spun, ca in orice apartament de bloc, pietrele verzi erau la fel de tari, de netede si cand in timpul iernii in camera era cald datorita caldurii caloriferelor, binecuvantata caldura.

Pietrele nu stau deloc langa calorifer, ci in capatul mesei mari din sufragerie, unde se afla, dedesubt cutia din carton de care aminteam mai sus, dinspre usa.

Usa sufrageriei este in capat opus fata de caloriferele din sufragerie care sunt langa ferestrele sufrageriei si balcon.

Usa sufrageriei este departe de calorifere si nici nu am avut niciodata o sursa de caldura pe acolo, cu exceptia in seri reci de iarna, cand mama incalzea apa si turna in sticle din plastic de apa minerala, goale, umplute cu apa incalzita pe aragaz, si varate sub plapuma, pentru a incalzi asternul.

Dar sticla cu apa incalzita, din zile de iarna, nu avea legatura si nu difuza caldura spre cutia din carton, in plus, o sticla cu apa incalzita era varata direct sub plapuma si acoperita bine de tot, pentru a se raspandi caldura in asternuturi, si pentru ca, tocma caldura sa nu razbata afara din asternuturile care iarna sunt reci.

Chiar si asa, sticle cu apa calda avem in fiecare an, iarna.

Iar pietrele mele verzi nu au fost afectate si nici nu ar fi avut cum sa fie afectate.

Am mentionat insa si sticla cu apa incalzita, ca sa ofer toate conditiile, imprejurarile in care pietrele din sticla sunt asezate in sufragerie.

Mai jos, atasez rugaciuni si o carte, am mentionat icoanele-rugaciunile, cele care au o steluta* au fost imprimate de mine : [...]

Atasez si cartea in format pdf « ARBORELE VIETII », este scrisa de Sfantul Bonaventura, este in limba franceza ( 34 pagini ) si in limba latina plus franceza ( un paragraf scris in latina si acelasi paragraf imediat tradus in franceza ) ( 71 pagini ).

Interesant ca am gasit cartea in pdf, cu posibilitatea descarcarii ei de pe pagina Fratilor Capucini ( freres-capucins.fr ) din Franta, insa, prima data cand am gasit cartea aceasta “Arborele Vietii” ( Lignum Vitae, in latina ) este interesant ca am gasit-o scrisa in cu totul alt stil, anume in poezie, in versuri, dar acum, cand zilele trecute m-am intors pe acelasi site, special pentru a mai citi poeziile din cartea aceasta, eu nu am mai gasit cartea versificata ( cuprindea si un table cu fructele sau roadele misterelor ), in schimb am gasit aceeasi carte in format pdf, de descarcat, insa aceasta e scrisa in alt stil, in proza, mai buna de cugetat, de meditat, lectura-proza, daca vreti ; cartea sub forma versificata, fie au scos-o de pe site ( nu era insa disponibila in vreun format pentru a o putea descarca ), fie nu au scos-o insa pe moment, cand m-am uitat, eu nu am gasit-o, desi poate o fi fost acolo. O sa revin pe site sa ma uit in zilele urmatoare.

Atasez si fisierul, spre exemplu, daca l-am mai atasat, spre reamintire, cu una din cugetarile, sub forma de vesuri, despre Isus ( Jesus ) miscat pana la lacrimi, purta numarul 14, si facea parte din cartea Arborele Vietii a Sf. Bonaventura, sub forma de poezie.

De asemenea, atasez si un fisier de o pagina in word, cu Introducerea sau Prezentarea cartii, cand a fost scrisa, in ce an, ce reprezinta cartea Sfantului Bonaventura, etc.

Cartea o atasez in 2 exemplare, deci de 2 ori, odata e intreaga in limba franceza, si cealalta este atat in limba latina cat si in franceza, ma gandesc ca e frumoasa o lectura si in limba latina.

31.05.2015 15:05:41