Corina Resl, ziua mea de nastere, si bomboanele
M&M, November 12, 1985-2014
Astazi este ziua mea de nastere, - 12 Noiembrie 1968 fiind data nasterii mele, ora 6h00-6h30 AM, dimineata, a fost, mi-a spus in nenumarate randuri tatal meu, o zi
foarte rece de toamna, cu un ger autentic, o zi de iarna in cele din urma in
care tatalui meu i-au inghetat urechile, intrucat s-a dus la mama, la
maternitatea spitalului “Central” din Bucuresti, care abia nascuse, sa ii duca
compot de mere pregatit chiar de el !
Si tata, mai friguros de felul sau, a inghetat, desi isi
scosese de la naftalina caciula din blana de astrahan de culoare gri-alba.
Si totusi i-au degerat urechile pe care astrahanul
calduros nu reusise sa le acopere !
Astazi este ziua mea de nastere, implinesc frumoasa varsta de 46 de ani, o zi in care prietenii mi-au facut o surpriza foarte
frumoasa si mi-au adresat pe facebook felicitari si buchete de flori, si multe,
multe flori superbe, dar este o zi care nu poate trece fara sa mi-o reamintesc
pe colega mea de banca si prietena mea cehoaica, Corina Resl.
Pe Corina Resl si parintii ei, i-am cunoscut in anii in care am avut ocazia
sa locuim in orasul Constantine, in Algeria, adica in anii 1972-1976.
Tatal Corinei era doctor de boli contagioase – chiar asa
se numea - si lucra la spitalul din Constantine, la care, daca vroiai sa mergi
( dar era mai bine sa nu vrei si sa nu ai drum pe la spital ), trebuia sa
traversezi faimosul Pod Suspendat, “cel mai” impresionant din Constantine si
care lega cele doua coline, care impreuna alcatuiau Constantine-ul, pe una din
coline se ridicase “Vechiul Constantine”, iar pe cealalta “Noul Constantine”.
Noi locuiam in cartierul Sonnatiba Bellevue, cartier nou
cu blocuri frumoase nou-noute si intr-unul dintre acestea a primit si tatal meu
un apartament cu chirie, pe durata anilor in care aveam sa ramanem acolo si in
virtutea contractului sãu de munca incheiat in calitate de cadru universitar (
lector universitar pe atunci la Universitatea Bucuresti, facultatea de
Matematica, si maître de conférences in Constantine la Université des Sciences,
o cladire moderna, inalta, frumoasa, construita in varful unui deal ).
In aceeasi parte a orasului Constantine locuiau si familia Resl, Jaroslav
si Marcela, din Republica Cehoslovaca cum se numea pe atunci, impreuna cu fiica
lor, Corina, inca alintata Corinka, Corinku.
La Scoala Catolica Franceza a Maicilor din Congregatia “Doctrina Crestina”
o numeam Corinne.
Spre deosebire de parintii mei, sotii Jaroslav si Marcela
Resl cunosteau Algeria, intrucat mai lucrasera in aceasta tara, pe cand tatal
meu abia in anul 1972 a plecat pentru prima data spre Algeria.
In septembrie 1976 noi ne-am luat ramas bun si am parasit pentru totdeauna
Constantine-ul, parintii mei si cu mine, iar familia Resl a mai ramas o bucata
de vreme.
In vara 1976, imediat dupa inchiderea definitiva a Scolii Catolice Franceze
“Doctrina Crestina”, toate, absolut toate Maicile, Surorile Congregatiei
“Doctrina Crestina” s-au repatriat, adica au plecat inapoi in Franta, in
Provence, in manastirile din localitatea Gap si din imprejurimi.
Impreuna cu parintii mei le-am condus la aeroportul din Constantine.
La intoarcerea noastra la Bucuresti, un timp, familia
Resl si mama au corespondat si mai ales Marcela si Jaroslav si Corina ne
felicitau de Craciun sau de Anul Nou, familia Resl aflandu-se in continuare in
Algeria la Constantine.
Asa, de exemplu, tatal Corinei ne scria in 14 Decembrie 1976 din
Constantine, iar Marcela si Corine semnau alaturi de el mica si frumoasa
felicitare de Sarbatorile de iarna Craciun 1976 si Anul Nou.
Apoi familia Resl a ales sa se stabileasca in Republica
Federala Germania, unde tatal Corinei si-a infiintat un cabinet, iar mama
Corinei lucra alaturi de el, caci era asistenta medicala, desi in anii
petrecuti in Constantine cand i-am cunoscut noi, a fost casnica, nu a lucrat.
Familia Resl ne-a scris prin urmare din R.F.G. si aici au
locuit in doua localitati, prima se numea Zell Mosel ( Marientaler no 11,
5583-Zell Mosel, B.R.D. ), iar dupa ce s-au mutat in Rhaunen ( Schulstrasse 8,
6572 RHAUNEN ), a doua localitate, dupa un timp am primit o scrisoare chiar de
la Corina Resl, colega si prietena mea, era prima scrisoare pe care Corina mi-o
scria si purta data 16 Decembrie 1979 si, vai mie, era in limba germana, limba
pe care eu incepusem sa o studiez in scoala generala nr.169 din Drumul Taberei
prin clasa a 5-a sau a 6-a si nu aveam un vocabular la fel de bogat precum al
Corinei, a carei limba materna pot spune ca devenise germana si nici nu
invatasem inca la scoala atatea notiuni de gramatica, ca sa pot intelege ce imi
scria buna mea prietena Corina !
Trebuie sa recunosc ca atunci mama a luat scrisoarea –
fireste am deschis dictionarul, dar Corina de acum scria in germana foarte bine
si nu era suficient – si a dus-o la Institutul de Proiectari al Uzinei VULCAN
din strada Sebastian, sector 5, unde colega ei de birou, care era o
traducatoare de limba germana, doamna Gertrude, i-a tradus mamei scrisoarea si
a notat cred pe hartie, iar acasa mama mi-a dat traducerea sa o citesc !
Dupa aceea, m-am rugat sa imi scrie Corina in limba
franceza si i-am spus ca nu am atatea notiuni de germana ca ea si mai bine sa
corespondam in franceza.
Apoi Corina, in cele din urma, a inceput sa imi scrie in
franceza, desi la inceput cred ca nu mai era obisnuita cu franceza, intrucat
invata multa germana !
Am inceput deci o corespondenta care a durat pana cand am terminat liceul,
pana in clasa a XII-a de liceu.
Ultima scrisoare de la Corina Resl, nu a fost chiar de la
ea, ci de la parintii ei, si era o Invitatie la inmormantarea Corinei, care,
scria in Invitatia tiparita in limba ceha si in limba germana, a incetat din
viata brusc si neasteptat.
In luna Iunie 1986, in timp ce, la inceputul lunii Octombrie
1986 Corina Resl urma sa implineasca varsta de 18 ani !
Invitatia am gasit-o la cutia postala din blocul nostru R
4, din str. Drumul Taberei nr.57, sector 6, in ziua in care ma intorceam de la
prima proba de bacalaureat, proba scrisa la limba si literatura romana.
A trebuit sa ma asez pe treapta scarii de la parterul
blocului, langa cutiile cu scrisori si sa privesc Invitatia, pentru ca nu imi
venea sa cred.
Plicul a sosit dezlipit si pe el era imprimata o cruce
neagra subtire.
Si acum, iata, astazi am revazut din Cutia cu Scrisori,
cutia cu amintiri care imi sunt atat de pretioase, ultima felicitare pe care am
primit-o cu ocazia zilei mele de nastere de la Corina Resl, din Rhaunen, RFG.
Felicitarea este in forma de evantai si Corina a pus data la care a scris-o
: 6 Noiembrie 1985.
1985.
In anul 2015, la anul se
implinesc, iata, 30 de ani de atunci, 30 de ani de cand Corina Resl m-a
felicitat ultima data.
Corina Resl, din momentul in care mi-a trimis prima ei
Scrisoare, si pana am terminat liceul, mi-a scris cu regularitate.
Am spus ca am corespondat cu ea pe durata celor 4 ani de
liceu si asa este, insa, aceasta pentru ca ultima data, ultimul semn de viata
de la ea, a fost despre ea, si a fost Invitatia la funeraliile ei sosita la
inceputul verii anului 1986.
Cu toate acestea, anul 1985 a fost efectiv ultimul in
care Corina Resl mi-a scris.
Imi spun si astazi, ceva se intamplase, intotdeauna imi
scria, iar in 1986 dintr-o data, nu am mai primit nimic de la ea, timp de 6
aproape 7 luni de zile, pana cand in iunie-iulie 1986 am primit Invitatia
parintilor ei la inmormantarea Corinei, si am primit-o tarziu, dupa ce data
mentionata in invitatie trecuse.
Astfel, Craciunul anului 1985 a fost ultimul in care Corina mi-a adresat
urarile ei intr-o alta felicitare care purta data 17 Decembrie 1985.
Corina Resl imi scria, cand spun scria ma refer anume la
scrisori, la pagini scrise, si acum, de ziua mea, pentru 12 Noiembrie 1985 si
dupa aceea, urmatoarea ei felicitare, aceea cu data 17 Decembrie 1985 – au fost
si au ramas numai doua felicitari, carti postale-felicitare, adica Corina nu a
mai scris nicio scrisoare.
De altfel sunt si ultimele felicitari, ultimele semne de
viata de la Corina Resl, ultimele ei “scrisori”-felicitari.
Nu de putine ori, alaturi de scrisorile ei pe hartie
imprimata sau nu, Corina introducea in plic si o felicitare, si imi faceau o
placere nespusa.
Intr-o scrisoare a ei din anul 1990/1991, Soeur Dominique, invatatoarea mea
de la Scoala Catolica Franceza din Constantine “Doctrina Crestina”, imi scria
ca impreuna cu celelalte maici, surori, au scris familiei Resl, la aflarea
vestii triste a decesului Corinei, insa niciodata nu au primit vreun raspuns.
In 1990, imediat dupa Revolutia din 22 Dec. 1989, am
scris si eu familiei Resl, insa posta germana mi-a trimis inapoi scrisoarea cu
o mentiune pe stampila, din care rezulta ca familia Marcela si Jaroslav Resl
s-a mutat.
Mama mea si-a dat cu parerea si a spus ca probabil de
suparare, de necaz, au plecat inapoi in Cehia, de unde erau de fel.
Si ca au renuntat la Germania unde au stat mai multi ani
de zile, in fond, stabiliti.
Apoi, in primavara-vara 1991 am fost in Franta, si la
Enghien les bains unde am locuit, Anne-Marie Scotto, nepoata de frate a lui
Soeur Dominique cunostea intreaga poveste, cunostea elevele matusii sale din
anii in care Sr Dominique si celelalte maici au locuit in Constantine si au
tinut Scoala Catolica Franceza “Doctrina Crestina”.
Anne-Marie mi-a spus acelasi lucru, ca matusa ei, oricat
a incercat, nu a putut gasi familia Resl.
Apoi in aceeasi perioada a sederii mele in Enghien les
bains, intr-o duminica am vorbit la telefon cu invatatoarea mea si era pentru
prima data ca vorbeam cu ea la telefon si pentru prima data ca ii auzeam vocea,
de la plecarea noastra din Constantine si de la inchiderea oficiala a scolii in
vara 1976.
Sœur Dominique mi-a spus si ea acelasi lucru, ca nu au
reusit sa ii gaseasca pe parintii Corinei Resl si ca, la fel ca si mine, au
primit aceeasi Invitatie ( in alt exemplar desigur ) in vara survenirii bruste
si neasteptate a decesului Corinei, in vara 1986.
Atunci, Maicile care se aflau in Provence, in Alpii
francezi, in oraselul Gap [ nu departe de Laus ( Notre Dame de Laus ) ], in
manastire – acolo unde s-au intors in vara 1986 dupa mai multi ani de sedere in
Constantine unde tinusera o scoala mare si importanta – imediat au scris in
RFG, de unde insa nu am primit niciun raspuns.
Eu in schimb, am reusit sa scriu familiei Resl abia la
inceputul anului 1990, deci vreo 4 ani mai tarziu.
De atunci si pana astazi 12 Noiembrie 2014, despre familia Resl nu se mai
stie nimic.
Pe 23 Iunie 1977 se nascuse la Bucuresti, fratele meu
Silviu si desigur despre nasterea lui, mama le-a scris profesoarelor mele,
Maicilor si lui Soeur Dominique, invatatoarei mele adica, de la Scoala Catolica
Franceza, aflate acum in manastirile din Gap si dimprejurul oraselului Gap, in
Provence, in Alpii francezi, si a scris si familiei Jaroslav si Marcela si
Corina Resl.
Soeur Dominique si Maicile i-au trimis mamei un pachet frumos cu hainute
pentru nou-nascut, un pulovar mic, mic, din lana naturala, mohair alb si nu mai
stiu ce mai era in cutia cu hainute pentru nou-nascuti sosita din Franta.
Apoi, dupa un timp, am primit un pachet prin posta de la familia Resl din
R.F.G.
In pachet se aflau doua pulovare, unul pentru mine, unul
pentru fratele meu, - din lana naturala
-, tricotate la masina electrica de tricotat, foarte fine si subtiri dar
calduroase, cu guler inalt, rulat, pe gat, in mai multe culori, un pulovar avea
culoarea albastra si celalalt culoarea rosie-rosu oarecum spre caramiziu,
predominanta.
Cred ca in pachet se aflau si ciocolata si mai multe dulciuri, dintre care
insa imi amintesc bine bomboanele M&M.
Bomboanele M&M ii placeau mamei mele si imi amintesc,
din amintirile pe care le am desigur despre acei ani ca in Spania mama imi si
ne cumparase bomboane M&M in tub mi se pare si ei ii placeau foarte mult !
Bomboanele M&M pe mine ma atrageau datorita faptului
ca erau colorate viu, intens si erau netede, insa nu prea imi placeau la gust,
asa incat nu eram prea doritoare de ele.
Ei bine si in pachetul pe care familie Resl ni l-a expediat prin Posta in
Februarie 1979 se aflau doua cutii destul de mari cu multe, multe bomboane
M&M, insa ambalajul lor era interesant, foarte frumos si mi-a retinut
intreaga atentie.
Intrucat bomboanele M&M de la Corina Resl – ea imi
trimitea si in Constantine bomboane, de mai multe feluri – din R.F.G. eram
ambalate, unele intr-o cutie din plastic alba, pe care in relief era desenat si
colorat ratoiul
Donald Duck, si altele intr-o cutie asemanatoare, alba, din plastic, in relief
fiind insa desenat Mickey Mouse !!!
Aceste doua cutii mie mi-au placut mult si le-am pastrat.
Apoi, intr-un an m-am gandit ca le-as putea agata in
bradul de Craciun, caci erau foarte decorative si aduceau un aer vesel, de
bucurie si vioiciune, proaspat si atractiv pentru copii, dar si pentru
adolescenti si adulti.
Asa se face ca nici nu trecuse bine Craciunul anului
1982, primul meu Craciun la liceu, adica devenisem eleva in clasa a IX-a in
toamna 1982 si acum eram in prima mea vacanta de iarna, in care cu mare
nerabdare am impodobit pomul, intotdeauna mi-a placut si am adorat bradul de
Craciun !
Si in brad am agatat si cele doua cutii foarte frumoase, pe care desigur le
pastrasem frumos, cu ratoiul Donald Duck si cu Mickey Mouse.
Mama ne-a cumparat un brad inalt, pana in tavan si eu
facusem o curatenie strasnica in doritorul-birou care era pe atunci camera mea.
Fratele meu se bucura si el de brad si de atmosfera
Craciunului.
Asa fiind, la inceputul anului 1983, in Ianuarie, in vizita la noi, inspirat, a sosit Silviu
Craciunas, sotul Mariei Craciunas si nasul de botez al fratelui meu, cu Irina
fiica lor cea mare, care insa era foarte micuta atunci si “echipat” cu aparatul
de fotografiat ne-a propus sa facem fotografii.
Si asa am si facut fotografii, el le-a facut si le-am
pastrat in “Cutia cu amintiri si fotografii de familie” pana astazi desigur.
Tatal meu avea si el un aparat foto bun, si-l cumparase
in tinerete si costase destul de scump, insa au fost perioade in care nu a avut
dorinta sau initiativa de a ne face fotografii, desi au fost si momente, cand
ne-a facut fotografii mai ales dupa ce m-am nascut eu, o perioada de timp.
Sunt momente din viata noastra pe care le avem
imortalizate gratie lui Silviu Craciunas, celui care avea sa devina nasul
fratelui meu.
Si acum pentru ca mi-am amintit de toate aceste clipe si
ani din trecutul meu si al parintilor mei si al prietenilor nostri, voi posta
Felicitarea de la Corina Resl cu urarile ei de “La multi ani!” pentru ziua mea
de nastere din Noiembrie 1985, este in forma de evantai si imi placuse atunci
mult “ideea” de a crea o felicitare-evantai, si, de asemenea voi posta si o
fotografie cu bradul de Craciun, care desigur era inca impodobit si verde la 1
Ianuarie 1983 in care sunt agatate cutiile de bomboane M&M din R.F.G.
primite de la Corina Resl si parintii ei cu Donald si Mickey Mouse, pe
blogurile mele – cele doua bloguri – se afla inca 3 fotografii in total facute
de Silviu Craciunas in seara zilei de 1 Ianuarie 1983 in Drumul Taberei acasa,
pe atunci si familia Craciunas locuia in Drumul Taberei foarte aproape de noi (
de la ferestrele apartamentului lor aflat la etajul 9 se vedea perfect in
balconul nostru aflat la etajul 2, cateva stradute mai departe ) si in acele 3
fotografii poate fi vazut Donald Duck care “adapostise” foarte multe bomboane
M&M, care in Republica Socialista Romania imi placusera mai mult decat in
anii trecuti in tarile din Europa, in Spania sau alte tari pe care le vizitasem
cu parintii, cu masina, cu vechiul nostru Volkswagen gri deschis la culoare si
foarte confortabil in interior, spatios, destul de spatios pentru masinile din
acei ani.
Sa nu uit, voi posta si un fragment din Scrisoarea
Corinei Resl din 16 decembrie 1979 in care ea, in limba germana, ma intreaba
daca am primit pachetul pe care parintii ei si cu ea ni l-au trimis in
Februarie 1979.
