Fwd: Salut ! ziua pensiei ( 2
), 16 Octombrie 2015, Bucarest, Romania
Objet :
|
Fwd: Salut ! ziua
pensiei ( 2 )
|
De :
|
olivia maria MARCOV ( ... )
|
À :
|
Destinatarii mei : aceiasi dintotdeauna ...
|
Date :
|
Vendredi 16 octobre 2015 13h35
|
( 2 ) -continuare :
Uitasem sa
mentionez un aspect important :
Dupa ce Florin Stoian a ramas, practic, fara seful si prietenul sãu, sau
apropiatul sãu, Gralul Pacepa, a fost persecutat si Stoian, a paralizat, s-a
imbolnavit, si inca grav, sau rau, si ultimii, mai multi ani de viata si i-a
petrecut in scaun cu rotile, iar Catela [ Stoian ] il ingrijea, avea si
Alzheimer cred.
Ar fi trebuit sa notez pentru ca fiecare familie are o
istorie si un trecut, cand vorbea matusa mea cu mine, M. D. [...], de la ea am
auzit si aflat mai multe decat de la mama, despre familia mamei.
Matusa aceasta a mea, povestea ca, nu mai stiu ce ruda
din familie, cand era Catela foarte tanara, inca o fata, a intalnit-o pe
strada, in oras, undeva, stand si asteptand si fiind o ruda s-a oprit sa o
intrebe ce face acolo, iar Catela i-a raspuns : "Ma intalnesc
cu un baiat ! Poate mã mãrit si eu !"
Si s-a intalnit.
Si s-a mãritat.
Catela era foarte precisa, cum se vede, avea un scop bine
definit "ma intalnesc cu un baiat [ in scopul precis ] de a ma
marita".
Dupa ce s-a
casatorit, s-a mutat cu sotul ei, aici la Bucuresti.
Cred totusi ca
inainte a avut - singurã - o garsonierã a ei.
Sau poate
cumva, o fi locuit acolo cu Florin in primii, primii lor ani de casatorie ? Nu
cred.
Matusa mea spune cã mama Catelei mergea la ei acasa
pentru cã o ruga Catela sa o ajute la treaba, spala perdelele, geamurile si
muncile mai grele, Catela a suferit cu bila sau cu ficatul, a avut o
sanatate mai fragila de felul ei, si menajul o obosea.
Numai tanti
Milica, mama Catelei le intra in casa, si o ajuta la treaba pe fiica ei.
Insa [...]
In casa la noi, foarte multi ani, pana pe la finele anilor '90, primii ani
2000, am avut o fotografie a Catelei, era impecabila.
Era tanara in
acea poza, in alb-negru, fotografiata in garsoniera ei.
Era o femeie foarte sigura pe ea, impecabil coafata si
aranjata ca in anii '50, '60, ca tinuta, ca si aspect fizic, corpul, postura,
tinuta, avea mult din, sau semana, aducea bine cu stilul Jacquelinei Kennedy,
sotia lui JFK.
Chiar si
coafura Catelei, dar sa nu uitam ca asa era moda in anii aceia.
Catela [ Stoian ] era o femeie bruneta, brunetica,
frumoasa, dupa mine si "gustul" meu, ma refer la gustul meu din punct
de vedere "sentimental", parea o femeie totusi rece, mai severa
chiar, genul despre care unii ar spune ca era infipta bine, mandra, dar zambea
frumos, insa distins.
Daca o stiti din fotografii de arhiva pe Jacqueline
Kennedy, si ii vedeti stilul, cum arata concret, postura corpului, tinuta, in
acelasi gen era Catela Stoian in fotografia din casa noastra.
Fotografia [ Catelei Stoian ] a disparut in mod inexplicabil pentru mine si
am avut-o in albumul cu pozele noastre de familie.
Catela [ Stoian ] avea pielea si tenul brun, era o bruneta, da, exact, imi
vine acum in minte, asa cum este Gratiela Andreescu, prietena mea din copilarie
din blocul R 6, care a plecat in Italia la mama ei dupa aceea.
Catela [ Stoian ] avea ochii negri, vioi, in poza zambea,
si cand zambesti uneori ochii ii faci mai mici, tinea la ureche receptorul
elegant al unui telefon fix, un model vechi, elegant, sau mie asa mi se parea,
asezat pe o masa, si in incaperea garsonierei, mobilata cam ca o sufragerie,
erau nu una, ci doua, trei masute pe care erau fete de masa crosetate, din
macrame. Un interior elegant. Catela imbracata intr-o rochie croita pe trupul
ei, frumoasa, de calitate, tinuta ei inspira sanatate, ingrijire, genul despre
care azi s-ar spune "facea gimnastica", ( insa nu o 'fortoasa"
), avea gratia, mai mult, sau mai putin afectata, ingrijita, a Jacquelinei
Kennedy.
Catela in fotografia noastra tinea capul mi se pare usor
plecat intr-o parte, cu receptorul la ureche, si zambea.
Era zambetul
unei femei tinere, insa cat de mature si precise !
Adica ai fi
spus ca are mai multi ani, decat avea.
Catela [Stoian] avea parul negru, tuns scurt, ca lungime,
lungimea coafurii Jacquelinei Kennedy, ondulat mare, usor de tot, sau tapat, o
femeie tanara, slabuta, insa zvelta de tot, cu forme bine conturate, cu forme,
nu o femeie firava.
O femeie feminina,
expresia frumusetilor anilor 1950, 1960.
Cred ca in SUA, Florin [ Stoian ] a fost mandru cu ea, de ea, era, stia sa
aiba o tinuta numita "nobila", avea gust, eleganta, finete.
Cat despre fuga lui Pacepa din Romania lui Ceausescu in 1978, toti ofiterii
dati jos din functie sau pusi pe tusa de Ceausescu se pare ca au suferit si
persecutii, au fost persecutati, fie ca acesta e un lucru spus, recunoscut
oficial, sau nu.
Chiar si rudele
acestor ofiteri au avut de suferit.
Pentru ca sistemul era organizat de asa natura, ma refer la sistemul
informativ, incat se stiau, se treceau se pare, la dosar, toate rudele si toti
prietenii sau anturajul pe care un om, mai ales un ofiter, il avea.
Prin anii, poate chiar in 2004 ? eram acasa la matusa mea
M.D. [...], [...]
[...]
Noutati despre rudele mamei eu nu am, la mine nu prea
ajung, dar presupun ca si azi Catela [ Stoian ] traieste in vila ei din zona
stadionului “23 august”.
Florin Stoian a murit, cred, pe la
inceputul anilor 2000 ?
Totusi, Catela
avea o asemanare cu Jacqueline Kennedy, ma refer de data aceasta la
personalitate.
In primii ei ani de casnicie, Catela si Florin [ Stoian ] nu prea au avut o relatie calda, dimpotriva, intre ei era
raceala, inceputul a fost greu, eu nu as fi continuat, de aceea ma gandesc,
pentru mine o casatorie inseamna caldura sufleteasca in primul rand, dar Catela
si [ Florin ] Stoian, intre ei era raceala la inceput, matusa mea spunea ca
relatia putea la fel de bine sa fi esuat, dar Catela era ambitioasa si ca multe
femei, avea scopul bine definit, ca femeia trebuie sa aiba un sot al ei si un
camin al ei.
Era pana la
urma, mai mult un fel de ambitie, dar, iata, asa s-au intemeiat familii.
Si in primii ei ani, de aceea ma gandesc ca se poate face
o paralela cu Jacqueline Kennedy, Jacqueline era o femeie cu o personalitate
puternica, eleganta, cu gust, mandra, nobila, ii placea nobletea ei, dar - eu
ma gandesc ca poate si moda impunea asta, moda sau obiceiurile celor
"nobili", mai exact eu imi spun ca asa "creasera' ei
obiceiurile, Jacqueline e descrisa in carti ca o femeie totusi rece, dar
ambitioasa, iar sotul ei, nici nu dorise sa se insoare, printre barbatii epocii
sale, la 36 de ani era inca, se pare, neinsurat si sãtul de femei, avusese
multe, era si tare frumos.
S-au placut
cand s-au cunoscut, insa amandoi erau firi cam reci.
Casatoria lor
a fost cam rece, iar el calatorea sau pleca mult fara ea, o lasa singura, si
chiar in nesiguranta materiala.
Jacqueline a ramas fara tata de mica, parintii au
divortat, tatal ei o iubea, el a existat in viata ei, insa a dat faliment,
traise pe picior mare, insa stiti cine l-a falimentat ? IRONIA SOARTEI : pe
tatal lui Jacqueline l-a falimentat exact cuscrul sãu, tatal lui John
Fitzgerald Kennedy, dar pe atunci insa Jacqueline si Jack Kennedy nu se
cunoscusera.
Mama ei s-a recasatorit, si Jacqueline a crescut in casa
tatalui vitreg, care avea si el un copil sau copii.
Nu stiu cum e legea succesiunii in SUA, sau poate ca se
pot face si aranjamente, insa se pare ca Jacqueline nu a mostenit niciun ban de
la tatal vitreg.
Ea avea camera ei, undeva la ea, sau o camera chiar mai
mica oarecum sau mai dosnica, in casa cea mare a tatalui vitreg, un om bogat.
Dar si aici era o istorie in spatele bogatiei, nu mai
erau asa bogati, nu mai retin cum au facut avere, printr-o casatorie cu o
femeie vaduva bogata, cei din familia tatalui ei vitreg, si au si cheltuit sau
tocat niste sume de bani.
Mama Jacquelinei cand s-a recasatorit cu al doilea ei
sot, nici acesta nu mai era prea grozav, dar avea insa bani.
Jacqueline
avea la tatal vitreg, casa si masa, dar nu si bani de buzunar.
Cand a terminat scoala, liceul, a trebuit sa se roage sa
ii faca o rochie frumoasa de absolvire.
Ea deci nu avea nimic, iar tatal ei o invita in oras, se
intalneau, tatal ei biologic, insa omul nu mai era bogat.
Mi se pare ca [...] , - poate ca nu - insa in ziua nuntii
fiicei lui, omul de fericire sau de necaz descoperind ca tatal ginerelui sãu
este omul care l-a adus la sapa de lemn, s-a imbatat, si in ultima clipa, desi
venise la nunta, nu si-a putut conduce fiica la altar.
Se pare ca oamenii acestia care au emigrat candva, demult,
in SUA, ei sau bunicii sau strabunicii lor, au tinut foarte mult la aparente si
mama Jacquelinei isi gasise, dar sunt contestate, niste origini de aristocrata,
dar americanii intr-una din carti scriu ca nu era decat o familie de americani,
fosti imigranti irlandezi, de la tara. Tatal Jacquelinei se pare, iarasi, nu se
stie, -el sau mama ei, dar si tatal-, si el isi gasise sau ii gasisera o
origine de nobili, si el sau mama Jacquelinei, ar fi fost dintr-o veche familie
de francezi nobili, de pe vremea Regelui Frantei.
Si iarasi spun, se pare ca totul ar fi confectionat, sau
poate, o bruma de adevar o fi, poate tatal ei era putin cu sange francez.
Jacqueline a fost atipica, ca americanca, era ce-i drept,
cu gusturi mai fine, si isi revendica origini franceze, ii placea eleganta si
spunea ca se imbraca scump, asta, dupa ce s-a maritat.
Dar, viata e
viata.
Viata ei a
stat sub semnul incertitudinii adesea.
De cand a
ramas cu tata vitreg, ea nu a fos sigura pe ea, se pare.
Brava, intr-un
fel.
E greu sa cresti cu un om, rece si acela, tatal vitreg,
care o tinea, ii dadea mancare si adapost, dar cat sedea la el, si atat.
Dupa casatorie : Jack Kennedy, se spune, nu a avut grija
facturilor toata viata lui si era presedintele SUA ! Joe Kennedy, sau Joseph pe
numele sãu, tatal "clanului Kennedy", tatal lui JFK a facut avere
mare, s-a priceput, a fost favorizat si de conjuncturi, a reusit, el platea si
el se ocupa indeaproape de toate cheltuielile fiului sau Jack
Cand inchiriau o casa, caci Jack si Jacqueline au locuit
in case cu chirie, mari, si el vroia casa lui, fixa, calda, unde sa ai tu
spatiul tau, lucrurile tale, fara sa te muti mereu si mereu, Joe se ocupa, el
achita chiria, el le facea si cadouri.
Dar Jack era un fel de "visator", a fost
senator cand s-a cunoscut cu sotia lui si s-au casatorit, insa asa a fost
crescut, se pare ca dadea bine sa pari afectat, fara grija de nimic, boem
oarecum, dar cu multi bani, cu o buna situatie materiala, asta era notiunea
despre aristocrat a emigrantilor fosti, din America.
Si Jacqueline
era irlandeza, si parintii ei irlandezi ambii se pare, da.
Nu din familie de francezi, dar nu e nici exclus in fond,
Irlanda si Franta, din vremuri vechi s-au dus razboaie, desi Franta cu Anglia,
totusi, nu e exclus ca oamenii au migrat.
Englezii au venit in Franta si cred ca unii au si ramas,
inca pe vremea cand Jeanne D'Arc s-a luptat pentru ca Franta sa fie eliberata
de englezi, o parte din Franta era cucerita [ pe atunci, de englezi ].
Joseph Kennedy si sotia lui Rose Kennedy, Rose - cred ca
bunicii ei, si ei deja locuiau pe pamantul Americii, erau irlandezi, tatal lui
Rose a fost ( si ) primar mi se pare.
Au fost insa,
totusi, oameni sau imigranti cu bani, sau au facut rapid bani in SUA.
Acuma, despre
biografiile oamenilor : exista versiuni adesea.
Insa in cartea pe care o am despre cuplul Jacqueline si
Jack Kennedy, scrie ca Jacqueline i-a telefonat socrului ei si s-a plans de
sotul ei ca e rece, ca pleaca mult de acasa, ca o lasa singura : in astfel de
imprejurari, sau in acea imprejurare, la inceput, in primii ani de casnicie, se
pare ca o lasa si fara bani, da, pentru ca Jack nu avea bani, tatal lui le
platea el cheltuielile, si daca el pleca de acasa, cine sa plateasca ?
Jacqueline s-a aflat intr-o situatie incerta, la modul
real, si inceputul casniciei ei a fost cam pe muchie de cutit.
De altfel, ea
i-a spus socrului ei ca divorteaza.
Joe, socrul, Kennedy atunci i-a spus raspicat sa nu
divorteze, sa stea cu fiul sãu si i-a promis si dat dupa aceea, s-a tinut de
cuvant, o suma de bani, sa fi fost un milion de dolari numai ai ei.
Practic,
femeia era si a fost mult singura, in acesti ani de casnicie ai ei.
S-a spus cã mai mult setea de glorie, de frumos si
putere, i-a unit si tinut impreuna, ambitia, ei i-a placut cã straluceste cand
a fost prima doamna si de altfel ea a restaurat Casa Alba si a facut-o cu
foarte mult bun gust, a facut un fel de "palat" la propriu, in care
iti era drag, frumos, cu adevarat, avea gusturi, era instruita, absolvise
Literele, ii placea Literatura si tarziu dupa ce a ramas vaduva si dupa sotul
nr.2, Onassis, grecul, si-a infiintat o editura si lucra de la ea din
apartamentul ei scump din New York unde locuia singura.
A avut si sotul nr.3, un evreu se pare, dupa origine, un
american care facuse avere din pietre pretioase si bijuterii.
Se spune ca, se scrie ca, sunt multe surse, in fine, cu
fiica lui Onassis, cerebrala Jacqueline s-ar fi certat pentru mostenire, pe
fiica lui o chema Atena sau Atina si mi se pare ca in presa, in anii din urma
scria in presa ca e complet saraca, nu avea de mancare fiica lui
Onassis, desi a ramas cu multi bani dupa moartea tatalui ei, bogatul armator
grec.
Trebuie sa te
simti in stare sa tii si mentii o casatorie in asa fel.
De altfel, Jacqueline era curtata de Onassis, mai de
demult inca, si se pare, ar fi avut, sau inceput o relatie cu el, iar Bobby
Kennedy, fratele lui Jack ( care murise, asasinat ) ar fi rugat-o sa isi amane
nunta cu Onassis, pentru ca el facea politica si isi anunta candidatura la
presedintie.
Onassis, un armator bogat grec, avusese insa niste
"conflicte" sau litigii cu americanii, care i-ar fi blocat flota de
ambarcatiuni, caci Onassis avea o flota. Avea vase. Se pare si ca americanii au
pus ochii pe flota lui, sau el, Onassis oare, facuse ceva impotriva
americanilor sau a politicii lor ?
Si americanii
i-au blocat flota.
Cred ca se
intamplase inainte ca Onassis sa o curteze pe Jacqueline.
Onassis curtase si curta multe femei, frumoase si
celebre, a fost si cu cantareata de opera...aceea... cum o chema... era
reputata...[ *Maria Callas ]
S-ar putea ca pe Jacqueline intr-un fel, americanii din
interese, sa i-o fi "bagat" lui Onassis, fapt insa nementionat deloc,
e o ipoteza, cam asa s-ar si desprinde, din moment ce Onassis a avut probleme
cu americanii, sau poate Onassis insusi, a curtat-o expres pe Jacqueline,
pentru a-si asigura pacea si prosperitatea din partea americanilor, sa nu mai
aiba necazuri cu ei.
Despre Jacqueline se spunea undeva ca ea ar fi negociat
cu Onassis la casatoria lor, o intelegere, ea nu intelegea sa fie folosita,
obosita, ci respectata, si au negociat si relatiile conjugale, sa fie de
vreo 2, 3 ori pe luna ! Jacqueline a facut o intelegere cu sotul ei, in
care isi expunea anumite lucruri la care tinea, in cadrul casatoriei lor.
La moartea lui Onassis, se pare insa ca au aparut
conflicte cu fiica lui Onassis din prima lui casatorie, cu Atina sau Atena, dar
Jacqueline nu s-a lasat, si nu a ramas- cum poate dorea Atena - fara partea ei
de mostenire !
Intr-un fel , si da, avea dreptate, doar nu era sa ramana
dupa casatorie, fara nicio mostenire de la sotul ei al doilea.
A petrecut ani
cu el.
Viata e cum e.
Insa ar fi de remarcat, ca din sau prin prisma din
perspectiva credintei, a religiei, ei bine, nu au trait ca buni crestini, totul
intre ei era negot si intelegere, erau conflicte, si viata lor, dincolo de
aparente, adesea era foarte precara, ma refer la bani, da, la bani, din ce sa
traiesti fara bani ?
Familia
Kennedy a fost catolica, irlandezii erau catolici toti de altfel.
Dar in SUA in ziare erau cumplit discriminati toti
irlandezii, se publicau oferte de munca, si se scria clar : "Irlandezii SA
NICI NU SE PREZINTE ( pentru a obtine postul, jobul ) !!!"
Asa fiind,
Joseph Kennedy si familia lui, au fost discriminati.
De altfel
vedeti ca ei nu au trait chiar bine, au fost in conflict cu FBI-ul.
Pe de alta parte Joseph nu isi facuse averea, toata,
prea, foarte...corect, asa i s-ar fi imputat, dar nu in justitie.
El se plangea ca fiicele lui - si asa era uzanta - nu
sunt primite la baluri, unde erau primite si isi incepeau viata de femeie,
adica erau curtate in vederea casatoriei.
El a facut bani si s-a ambitionat sa isi dea copiii la
scolile cele mai scumpe si bune unde erau anglo-saxonii, protestantii.
Religia conducatoare era protestantismul, catolicismul nu
a fost bine considerat in SUA, de catre cuceritorii englezi ai continentului
american.
Protestantii
si familiile lor, cu larga influenta, au condus America si chiar Europa.
Bogati au fost multi, multe familii de olandezi, dar
Jacqueline se plangea ca sunt asociali, nu vorbeau niciodata cu nimeni, desi
erau printre aristocratii Americii din acei ani, asa se considera atunci, asa
au trait in acei ani americanii.
Si familii de germani si olandezi si ceva italieni,
putini francezi, multi englezi, acestia au fost la inceput imigrantii din
Europa, care s-au instalat in Lumea Noua, in/ pe continentul american.
In vederea, si nu glumea, supravietuirii, in acest
"hatis", Joseph Kennedy a fost calculat, nu se uita la marile sume de
bani cand le cheltuia pentru copiii sai, dar el si sotia lui erau ambitiosi,
vroiau chiar sa creeze o dinastie in SUA, asa cum aveau regii, insa o dinastie
de presedinti, se pare, de aceea li s-a si dorit sfarsitul, pentru planurile
lor, nu au fost doriti deloc in SUA, planurile lor ii inspaimantau pe
americani.
Si ce-i drept,
e cam inspaimantator.
Insa Joseph
Kennedy a trait , sau a inghitit greu, faptul ca erau discriminati.
Nu erau primiti in saloane, era moda ca fetele sa isi inceapa
viata prin care marcau varsta biologica si psihica, pentru casatorie, isi
faceau iesirea in lume, adica in anumite cercuri de oameni si saloane ale celor
instariti. Aici erau vazute, remarcate si se incheiau astfel casatoriile. Asa
se maritau fetele de familie. Dar fetele lui Joseph Kennedy nu erau primite in
aceste cercuri !
Dl Doru postasul a
venit si a si plecat de ceva vreme, ma opresc aici cu povestirea.
Povestea in sine, ca poveste, ca toate povestile e tare frumoasa, sau
oricum captiveaza.
Mai greu sa traiesti pe
pielea ta totul.
---------- Mesaj redirecţionat ----------
De la: olivia maria MARCOV <
... > ;
Data: 16 octombrie 2015, 11:57
Subiect: Salut ! ziua pensiei
Către: destinatarii mei : aceiasi dintotdeauna...
Salut,
E ziua
pensiei, si mama s-a enervat din cauza acatistelor mele, nu le suporta, dar nu
le suporta.
[...]
Cand vine Doru
postasul, in ziua respectiva se pierde cu firea.
Incepe si muta cartile mele de pe masa din sufragerie, pe
pat, se agita sa fie totul "frumos" cand vine domnul Doru, si se
rusineaza si o incomodeaza rãu acatistele.
Tata ii tine
isonul, ca intotdeauna.
[...] [...]
Si tata s-a apucat si a acoperit cu hartie galbena
dintr-un pachet vechi gasit in casa, hartie de ambalaj, acatistele mele.
Mi-a spus :
"ce faci cu ele, noi mancam acatiste? oricum O SA LE ARUNCI !”
Mama "maculatura
asta, in casa mea !"
Maculatura
cand a spus, s-a referit si la carti am avut impresia, lucru posibil.
Pe tata nu l-a contrazis in fata, fatis, niciodata, dar
stiu ca si tata in trecut se plangea ca nu are loc unde sa isi puna cartile de
matematica.
Si la un moment dat, tarziu, cand mama a golit rafturile
bibliotecii din dormitor ( zestrea ei, cred, la casatorie a primit niste mobila
de la bunicul si cred si biblioteca aceasta ), mama nu i-a reprosat lui tata
nimic, dar nimic, nimic, are niste reactii ! Doamne, are o fire si un caracter
! [...] Insa, a mutat cartile in debaraua din holul apartamentului si la scurt
timp a inceput sa ameninte ca nu avem nevoie de carti si le duce la ghena de
gunoi de pe palier pe toate si imi spunea mie, lui tata nu ii spunea nimic, dar
furia ei era cauzata de faptul ca, o viata cartile ei - frumoase si bune ! - au
stat in biblioteca, iar la un moment dat, prin , catre sfarsitul anilor '90,
le-a mutat in debara !
Te nenoroceste
mama, te striveste, te calca in picioare !
E [...], nu vede ca taci si taci si nu spui nimic, ca
rabzi, ca e mama, ca intelegi sau cauti sa intelegi, sa accepti, ca iti spui ca
asa e intr-o familie, si asa e, si gata, doar nu o sa fie suparare din pricina
asta, dar ea, nu si nu, pana nu te scoate din "pepeni" nu se lasa, te
striveste !
[...]
Si nu ingaduie
nimic, DECAT SA TE LASI STRIVITA DE EA !
[...]
De uitat, a
inceput sa uite.
Ce sa ii spui
insa ?
Ca ar trebui
poate sa incerce un tratament, macar naturist.
[...]
E varsta, [...]
.
Incepe si incurca
istoriile adica povestile de familie.
[...]
E atat de
negativista [...], insa cand e vorba de mine, anume :
Sa vedeti :
Zilele trecute, ii mentiona lui tata despre faptul ca :
"Nistor, nasa MEA [ adica a mamei ] ..."
Eu intram in bucatarie si auzind, am exclamat : "Da,
si nasa mea de botez, [ familia Nistor :Maria si Gheorghe i-au cununat pe
parintii mei, dar nu mai erau tineri cand le-au fost nasi de cununie, si dupa
ce m-am nascut eu m-au botezat si pe mine, Maria Nistor e nasa mea ].
E m-am nascut in
1968.
In 1977, la cutremur, a spus mama, nasul Nistor Gheorghe a murit, sau a
murit in cutremur, sau in jurul datei de 4 martie 1977, iar nasa Maria Nistor a
ramas vaduva, era in varsta.
Ei locuiau la Bucuresti intr-un imobil care a fost
daramat la cutremurul mare din anul 1977.
Nasa, vaduva, s-a intors, spunea mama, in tinutul sau natal, care era la
gurile Dunarii, intr-un oras precum Galati ori Braila sau Tulcea, ca acestea
sunt.
De atunci, uimitor, mama si nasa nu au tinut legatura,
daca tineau legatura oricat de putin, cred ca totusi ceva tot auzeam, imi
ajungea la urechi !
Ei bine, in urma cu cateva zile cand eu am exclamat
"Nistor, nasa si a mea !", mama a spus, statea cu spatele la mine, in
bucatarie, la masa : "NASA TA ? E NASA LUI SILVIU [ adica a fratelui meu !
} !", am ramas stupefiata, imi dau seama insa ca nu mai tine minte deloc,
ceea ce ea a cunoscut si mai bine ca mine inca !
Silviu s-a nascut la Bucuresti la 23 iunie 1977, cred ca
Maria Nistor, sigur aproape, nu mai se afla in Bucuresti, si oricum, mama nu era
in legatura cu nasa mea, eu am crescut fara prezenta nasilor mei, si se simte,
adica, daca omul are nasi, e frumos si conteaza daca sunt prezenti in viata
lui, macar o parte din viata ta, dar eu eram inca mica cand, mai intai, ca pe Maria
Nistor nu imi amintesc ca o mai vizitam, dupa plecarea in Algeria, am fost in
Algeria, si numai vara la Bucuresti, poate atunci, eu retin ca eram foarte
micuta cand mergeam la nasa acasa in vizita, mai mergeam si la tanti Stefania,
o matusa, o sora a bunicii mele paterne, si tanti Stefania locuia intr-un
imobil, socotit vechi, oarecum atipic, cu multe apartamente pe palier, imi
amintesc ca nu imi placea interiorul, dar si interiorul imobilului nu mi-l
amintesc foarte clar si precis, dar, parca era ceva de dimensiuni mari, -pentru
mine, un copil mic pe atunci, - si intunecat, in semi-obscuritate.
Imobilul de la sau de langa sau de deasupra Cofetariei NESTOR din
Bucuresti, o cofetarie foarte cunoscuta cand eu eram insa extrem de micuta !
Imobilul "de la Nestor" ar fi cazut la cutremurul puternic care a
zgaltait si nenorocit Bucurestiul in 4 martie 1977 si a facut multe victime, au
murit multi oameni atunci si cateva imobile, blocuri mari, s-au prabusit
atunci, rapid, total, ca si cum ar fi fost "un castel din carti de
joc".
S-au facut praf, la propriu, praf si moloz a ramas din
ele, se pare ca erau imobile sau blocuri, reprezentative in arhitectura
Bucurestiului din anii - nu stiu, 50, 60 ..? cam asa.
Si acum cateva zile, mama catre mine : "A fost
nasa ta ? A fost nasa MEA DE CUNUNIE si nasa lui Silviu fratele tau !"
Pe Silviu Marcov l-au botezat Maria si Silviu Craciunas,
pe care ii cunosteam din Algeria, cu ocazia plecarii in Algeria pentru 3,5 - 4
ani i-am cunoscut, tatal meu si Silviu Craciunas ( seniorul ) s-au cunoscut in
avionul care pleca de la Bucuresti, cu destinatia Roma cred, si destinatia
finala Alger si de acolo cu trenul la Constantine unde aveau contract de munca
la Universitatea Stiintelor din Constantine.
Asa si atunci
s-au cunoscut Nicolae Marcov si Silviu Craciunas.
Eu asa am
aflat povestea.
Dupa niste luni,
in Algeria am ajuns si eu cu mama. Silviu nu era nascut in 1972.
Noi am ajuns cred spre sfarsitul anului 1972, poate, sau
putin inainte de 12 noiembrie ziua mea de nastere, sau putin dupa 12 noiembrie,
dar, oricum, sunt amintiri, insa cu aproximatie, totusi, cam asa a fost.
Maria si Silviu Craciunas erau mai tineri cu cativa ani
decat parintii mei.
Nu aveau copii
si vroiau.
Au avut, dar nu atunci in anii petrecuti in Algeria, ci
mai tarziu in Romania, la intoarcerea lor, prin anul 1980 cred s-a nascut Irina
?
Irina si fratele ei Silviu ( juniorul ) Craciunas
mai mic, s-au nascut la destul de mic interval de timp.
In mod similar, acum cateva saptamani, am mentionat eu pe
unul din fratii bunicii mele materne, pe "unchiul Ticã", cand eram eu
mica, mama ii mentiona in casa, pentru ca in primii mei ani de viata, daca nu
chiar toti fratii bunicii mele Ioana Mardale, insa unii tot mai traiau, careva
tot mai traia.
Unchiu' Ticã era unul dintre fratii Ioanei [ Enache ] Mardale, bunica mea
din partea mamei.
Ei bine, mama mea nu mai stia cine a fost unchiul Tica,
si chiar a fost sincera si a spus : "Nu mai stiu cine a fost", apoi a
spus ceva, dar a gresit, apoi eu i-am amintit si ea a spus "da, asa e,
uite ca uitasem !"
Pe unchiu' Ticã nu il poti uita, pentru cã era tatal Catelei Stoian,
verisoara mamei mele, cea care prin casatoria cu sotul ei [ Florin Stoian ], a
avut ocazia sa calatoreasca aproape in toata lumea.
Iar despre Catela sau Ecaterina Stoian in casa la noi s-a
mai vorbit, si s-a tot vorbit, in ultimii ani ( dar asta era inca mai demult )
isi construisera ea si sotul o vila in zona fostului station "23
August" !
Sotul ei, Florin Stoian - nu toti dintre voi stiti povestea ! - era oltean,
dar da, a fost ofiter de securitate, in fapt a lucrat in ceea ce era si se
numea cred DIE, cam asa, acest SIE de azi, adica in Directia de Informatii
Externe a RSR Republicii Socialiste Romania.
Florin Stoian, imi povestea o verisoara, Magda-Elena
Turcu, spunea adesea ca pe "copil sa il lasi sa
aibã prieteni in viata, caci omul trebuie si e bine sa aiba prieteni".
Florin Stoian avea o pregatire, bine determinata, absolvise A.S.E. Academia
de Studii Economice, anume facultatea de Comert cred, deoarece el a fost in
ambasadele Romaniei, atasatul comercial al ambasadei.
Mai ales in SUA, tara in care Catela si Florin Stoian au locuit mai multi
ani, pe vremea cand, cred ca Gheorghe Gheorghiu-Dej era presedintele Republicii
( Populare/ Socialiste ) Romania.
Insa, nu se stie cum, dar uite ca se poate intampla si
chiar se intampla, Florin Stoian a fost unul din putinii apropiati ai generalui
PACEPA, directorul (- adjunct ? ) al DIE, al Directiei de Informatii Externe,
iar prin anul 1978, generalul Pacepa a fugit din Romania in SUA, UNDE A RAMAS.
Nicolae Ceausescu presedintele Romaniei atunci, desigur
s-a speriat, ca si "idee", da, era normal sa te sperii, Pacepa era
seful "Securitatii", ii stia bine pe toti cei care lucrau in DIE, si
nu numai pe cei din DIE.
Nicolae Ceausescu i-a "alungat", destituit pe toti ofiterii DIE
mai mari, si chiar mai putin mari, pe "sefi", de frica ca Pacepa
dezvaluie organizarea si oamenii, in SUA !
Dar se pare ca i-a
si persecutat.
Pacepa a fost condamnat la moarte in Romania prin
sentinta judecatoreasca.
El a fost reabilitat tarziu, prin anii 1997, 1998, imi
amintesc ca pe atunci eram grefiera si spuneam ca trebuie reabilitat, totusi a
fost ofiter, a lucrat in si pentru Romania.
Pe atunci nu citisem Orizonturi Rosii [ * In fapt, am
citit “Un dosar incendiar : Pacepa, cate scrisa de Tesu Solomovici ] in care
Tesu Solomovici spune ca Pacepa din SUA a indreptat actiuni catre românii din
Romania.
Si Pacepa a fost reabilitat, a avut unul sau doi avocati
care ei insisi lucrau in SIE [*asa cred, aproape sigur ], de acum Romania avea
SIE Serviciul Roman de Informatii Externe.
Oricum ar fi,
eu nu sunt de acord cu pedeapsa capitala.
Desi era abolita in Romania in anii '90 , 98, o
condamnare e o condamnare in continuare.
Dupa ce s-a maritat, Catela fiica lui unchiu'Ticã s-a retras in mod brusc
si vizibil pentru toti din familie, in casa ei, adica chiar nu a mentinut
legaturile cu familia decat putin, oricum se spune ca nu primea in vizita la
ea, la ei acasa absolut niciodata si pe nimeni.
O fi facut
insa exceptii.
Pentru ca eu stiu ca, atunci cand noi am plecat in
Algeria, in primii ani, mama si eram si eu cu mama mea, se intalnea cu Catela,
am mers noi oare acasa la Catela, sau poate Catela a venit acasa la bunicii mei
Mardale, si acolo in casa lui Paraschiv Mardale bunicul mei sa ne fi intalnit ?
Cred totusi ca mama si cu mine, si eram tare mica, am
fost acasa la familia Stoian.
Era unul din
copiii ei, Catela si Florin au avut 2 baieti, pe Laurentiu si pe... Dan ?
Pe Laurentiu, caruia i se spunea Lori il iubea mama, de
altfel Laurentiu sau Lori este in poza din ziua cununiei mamei, intre mama si
tatal meu, mandru, dragut, imbracat frumos, in casa lui Paraschiv [ Mardale ],
bunicul meu, acolo s-au cununat parintii mei, mama spune ca Paraschiv [ Mardale
] a chemat preotul la el acasa sa o cunune pe fiica lui, pe mama mea.
Inainte au
fost la "Sfat", cum se spunea la Starea Civila.
Preotul a venit deci in strada Sebastian, exact peste drum de Institutul de
Proiectari VULCAN, unde se afla atunci casa in care locuia Paraschiv Mardale,
era cred, cea mai mandra si "impunatoare" casa de pe strada, pe al
carei frontispiciu scria 1933.
Vedeti, in fond, nu era cine stie ce, dar mie imi plac
casele unde e viata, unde oamenii locuiesc, si ma bucur cand fiecare are casuta
lui, fie ca e o casa ori un apartament, locul sãu, caminul sãu, dar al
sãu.
Insa era o casa, candva, frumoasa, era curata, sanatoasa
( nu avea umezeala, etc. ) bine intretinuta.
[...]
Insa, imi amintesc si mi-am amintit mereu ceva din ziua
in care la Bucuresti mama si cu mine ne-am dus, sau ne-am intalnit cu Catela
Stoian, era de fata Lori cred.
El e cel mai
mic.
Si mama ii povestea Catelei ca plecam noi in Algeria.
Lori ii spunea
cumva mamei, matusa sau nu mai stiu cum.
Ce trist, relatii de familie
inabusite în fasã !!!!!!
Si ii vorbea
cu sigurata, mai ales ca Lori se stia preferatul mamei mele !
Insa mama a fost jignita, de fapt, mama e semeata ca
multe femei romance, de o semetie pe care eu recunosc ca nu o suport, nu o
inteleg si de care imi e rusine, de aceea nu o suport [ semetia ], mi se pare
gresita ca "rationament" si imi e jena sa vad asa comportament.
Mama se semetea ca s-a maritat cu tata, un geniu in
matematica si plecam in strainatate.
Si Lori i-a
spus "matusa sau Magda, sa imi aduci blugi !"
Ei bine, cand am ajuns la noi acasa mama si cu mine, mama
i-a povestit lui tata, ea care o iubea sau stima pe Catela verisoara ei :
"Lori imi spune mie, imi da mie porunca, sa ii aduc blugi, auzi la el, imi
comanda, vrea la comanda blugi !"
Lori, asa era el obisnuit, caci Catela si Florin
calatorisera peste tot, poate inca mai aveau sa calatoreasca putin.
Anii lor de glorie au fost oricum pana in 1978 cand generalul Pacepa a
fugit din Romania comunista/ socialista/.
Insa Lori si fratele lui mai mare, Dan Stoian au crescut
in Romania, matusa mea M.D. [...] povestea ca numai o data i-ar fi luat cu ei,
in SUA pe baieti, locuiau intr-un imobil inalt, cred gen zgarie-nori, sau chiar
zgarie-nori, cu paza la intrare, si Catela ii pazea cat putea si aveau voie sa
se joace numai la usa, pe palier, nu afara din bloc.
Pana la urma i-a trimis inapoi in Romania la mama
Catelei, la Tanti MILICA, sotia lui unchiu'Tica, sa aiba bunica grija de ei
doi.
In casa, multi ani am avut, ar trebui si azi sa fie, o
brosa frumoasa, aurie, cu pietre gen briliante, strassuri, aurita, nu din aur
!- dar frumos facuta, frumoasa, cand eram mica ma imbracam "printesã"
in casã cu hainele mamei, si imi puneam in piept brosa ei de la Catela, i-a
adus-o Catela dintr-una din calatoriile sau sejururile ei in Germania Federala,
o brosa superba, si cum spun, trebuie sa considerati ca da, era o brosa
superba, dar la mine are si o valoare sentimentala, eu am vazut intotdeauna,
eu, lasatã cu propria mea fire si personalitate, intotdeauna am vazut lumea si
oamenii sentimental, pentru mine totul a fost frumos la oameni.
Si cand s-a
suprapus rautatea unor oameni am suferit mult.
Totusi, trebuie tinut cont ca nu toata lumea traieste
bine cu rautatea, nu toata lumea se simte bine intr-un climat de ura si
rautate.
