Bonsoir à tous!( 2 ) Buna seara tuturor !!! Livre de prières nouveau + icônes
Ci-joint le livre de prières que je me suis acheté ce matin, c'est Madame Olga qui me l'a vendu, elle s'occupe du kiosque qui se trouve dans la cour de l'Eglise de la Nativité de la Mère de Dieu et son mari l'aide, Monsieur Mihai est son nom.
Et puis les deux icônes de la Mère de Dieu : l'icône de la Mère de Dieu " Prodromita" [ Prodromitza ] du Mont Athos, et l'icône de la Mère de Dieu [ appelée ] "Rugul Aprins" = " Le Brasier Allumé" ou " Le Bûcher Allumé", mais je crois l'avoir vue traduite par les mots suivants : " Le Buisson Ardent ".
"Rugul Aprins ", en roumain ;
rugul = c'est le bûcher ;
J'aime mieux dire " Le brasier" au lieu de "bûcher " ;
aprins = allumé ;
Il s'agit néanmoins d'un Feu qui brûle et qui ne se consomme pas, qui ne faiblit pas, qui est allumé et qui ne cesse de brûler.
Mai jos, noua mea carte de rugaciuni si cele 2 icoane ale Maicii Domnului, icoana Maicii Domnului Rugul Aprins si icoana Maicii Domnului Prodromita de la Muntele Athos.
Ma simt foarte obosita pentru ca nu prea am dormit noptile, sau am dormit putin, asa incat pesemne maine am sa va scriu ceva mai mult.
Am sa caut sa va arat si toate cutiile de medicamente pe care le ia tata, sunt cinci, si nu patru cum vazusem, a mai aparut una.
Ma ingrijoreaza si faptul ca in ce il priveste, TATA ARE MANA DREAPTA MAI RECE, SAU CHIAR RECE, iar mana stanga e mai calda, sau calda, sau chiar foarte calda.
Nu stiu daca medicamentele pentru inima [ pentru fibrilatie ] ii dau calduri, dar bietul de el transpira uneori, si noaptea trecuta a transpirat, s-a sculat singur si s-a schimbat, ajutat si de mama care era cam prea obosita si s-a enervat pe mine ca sunt pisaloaga, ca zic ca a transpirat, si ca, daca nu incetez, il duce la spital pe tata. Eu ca nu, sa nu cumva sa-l duca la spital.
Pana la urma, tata s-a sculat singur in pat, in sezut si a cautat sa se schimbe.
Atunci mama a devenit mai cooperanta si linistita.
de altfel eu m-am mutat in dormitor si mama doarme cum poate, fie in fotoliu, in sufragerie, fie ieri noapte, la capatul patului unde doarme tata.
Azi tata a stat putin in picioare, dar il vad nesigur si facand totusi un efort, sprijinit si de mama si de Silviu, s-a spalat pe dinti saracul, el vrea, dar nu poate.
Pare ca nu are forta in picioare, si cauta sa le coordoneze cum trebuie.
Mai mult insa, pare ca ii e frica sa "se lase " sustinut pe picioarele sale, simte ca nu are putere in ele, asa imi da mie impresia.
A ramas in picioare la baie, in fata oglinzii, a chiuvetei si s-a spalat cum a putut, pe dinti.
Mama l-a spalat cat a putut, cu ligheanul adus la pat.
Ma gandesc sa nu aiba ceva pe vreo artera tata, incat sangele sa nu ii circule bine, pentru ca, altminteri de ce sa aiba mana mai mult rece ?
Mi-e foarte frica, mi-e extrem de frica de un nou accident AVC, inclusiv de la medicamente, si pentru ca ceva nu e in regula cu mana si bratul drept.
Da, e vorba de mana dreapta, cea care a fost paralizata.
Cred ca, de la acest AVC am "incasat" eu un mare soc.
Ma simt socata, si parca nu reusesc sa-mi revin complet.
Tata a mancat azi iaurt cu dulceata sau gem, gris cu lapte, si poate si altceva, dar nu stiu - insa pe acestea pe care le-am mentionat, cel putin a terminat prima farfurie, iar grisul i-a placut, desi a mancat mai intai mai putin si a vrut sa ii lasam farfuria, sa mai manance, dar obosise.
Uneori tata pare ca isi pierde vocea, am inteles ca si acesta e un simpton al AVC-ului, ca inainte de acest AVC se plangea ca isi pierde vocea, el zicea chiar ca a pierdut-o, dar nu am stiut ce sa inteleg, pentru ca eu credeam ca a racit poate.
Dupa tratarea acestui AVC, mai trebuie sa aiba acest simptom ?
Nu care cumva sa-l pandeasca un alt AVC !
Mi-e tare, tare frica.
Cei internati, avusesera nu unul, ci minim 2 AVC-uri, sau erau la al doilea.
Mama lui Cati a facut " mai multe AVC-uri" care i-au atins coardele vocale.
Doamna Olga m-a incurajat, cea care se ocupa de Pangarul Bisericii noastre.
In urma cu mai multi ani - cum zboara timpul ! - sotul ei intr-o noapte nu si-a mai simtit picioarele, domnul Mihai, dar Olga, nu stiu cum a facut, dar imediat l-a si internat, cred ca in noaptea aceea chiar, la Neurologie ( unde, in ce spital, nu stiu, sau nu am stiut, poate totusi la Municipal ), a ramas putin, nu stiu exact cat in spital, si dupa aceea, l-am vazut mergand, normal, la Biserica, in curte, o ajuta mereu pe Olga, lucreaza cu ea, ea se ocupa de chiosc, de tot ce se vinde acolo si de Biserica.
Chiar ieri domnul Mihai, cand ne-a prins ploaia in Biserica, am plecat cand ploaia nu incetase complet, dar picura putin inca, si in spatele meu, am iesit ultima pe portita mica a Bisericii, cea mai dinspre noi, blocul nostru, si domnul Mihai a venit sa incuie portita.
Dar cred eu ca tine toate posturile, judecand dupa tenul alb palid pe care il are si pe care il vad la persoane care deja OBISNUIESC sa posteasca.
Imi amintesc ca atunci cand s-a intamplat cu dl Mihai am aprins o lumanare pentru el la Biserica.
De la mama am aflat azi, si tare m-am intristat, ca bietul domnul Neagu din salonul 14, si pe urma din salonul 44, avea si diabet si de la diabet ORBISE, deci era orb.
Dl Neagu in salonul 14 mereu vorbea cu voce puternica, tare, chiar prea tare, in ultima mea zi la spital, la 44, cerea si indica cu degetul mai departe de el si ruga o asistenta sau infirmiera : " Da-mi si mie sosetele alea de pe gard !", eu am crezut ca are tulburari de vedere din pricina AVC-ului, nu am stiut ca in fapt, el este orb !!!
Este unicul pacient care isi tinea sosetele in picioare !
Erau toti mai mult dezbracati pentru ca se intervenea asupra lor, oricand era nevoie, pentru ca la maini aveau perfuzii, pentru ca... si numai dl Neagu cu sosete negre in picioare, mi se parea ca e inconfortabil, ca il strang.
Intr-o zi, atata s-a mutat, centimetru cu centimetru, pana cand picioarele i-au atarnat din pat, apoi, continuand in acelasi ritm a cazut din pat.
Au venit infirmierele si domnul Paul, fiul lui Stelian din Bragadiru si cu totii l-au impins in pat inapoi pentru ca e un barbat masiv.
O asistenta i-a legat mainile de pat, ca sa nu mai alunece.
Pentru ca, a spus ea, daca cade, cine il ridica ????
El isi striga sotia, pe Daniela, o data o striga pe Veronica, o fi fiica lui, sau o ruda....
Uneori striga cu o voce foarte puternica, mi-am spus ca, sa ii fie o femeie sotie, o scoala din morti, daca ii tipa asa in pat langa ea : "Scoala, fa ! Danielooo ! Danielaa !"
In prima mea zi la tata, pe 24 mai 2017 dl Neagu intreba cat e ceasul si ii spuneam, mi-am dat seama ca asteapta pe cineva la el.
Mai cerea si o cana cu apa, dar nu am indraznit sa il ajut, desi vroiam, imi era teama ca ma dau afara asistentele, sau ca nu trebuie pur si simplu.
Desi apa, in principiu nu face rau nimanui.
Dar ei acolo erau tinuti toti pe perfuzii la salonul 14.
Totusi, doctorii acestia au ingrijit si un "fost vecin" de pat al lui tata, cand tata era in primul pat, din fata usii salonului 14, langa el era un om al strazii, acela cu Succesiunea, care spunea ca familia lui ii face probleme, ca are o casa de la bunica lui, ca are [ familia si cu el impreuna ] o casa in Copaceni si alta nu stiu pe unde, parca pe langa Buzau ?
Mama a fost prezenta cand acest pacient a explicat, zicea mama, cum stau lucrurile cu buclucasa succesiune din familia lui.
cand am fost eu la tata in 24 mai, acest pacient era ca un copil, in pampers, cu picioarele goale si genunchii adusi spre piept, in pozitia foetus-ului, si cu bluza de pijama doar, monitorizat, ma intrebam daca mai misca.
Apoi insa a mancat ciorba si a spus : " Ciorba asta e buna, dar ii mai lipseste ceva ! ", iar asistenta sau infirmiera care ii dadea sa manance, i-a replicat : " Sare nu aveti voie !"
Pe urma nu stiu cand, intr-o zi l-au mutat la alt salon, cred ca la 47.
Intr-o zi a aparut pe coridorul cu salonul 14, adica s-a indreptat spre fostul sau salon.
o asistenta a vrut sa-l opreasca, dar oamenii, cei veniti la rudele lor pacienti au sarit si au spus ca omul a fost inainte la salonul 14, si de aceea revine aici !
Oamenii au sarit, au spus femeile.
Dar ce aparitie ! Si nu e unica de acest gen.\
Iesisem cu mama din salon, si noi si altii ca sa ii schimbe pe pacienti de scutece, asa ne cereau infirmierele.
Asteptam sa intram inapoi.
Si pe culoar se apropie un pacient in bluza de pijama, cu sonda in mana, cu punga atarnand cu urina, in scutec ( au si sonda si scutec ), mergand sigur pe el, dar incet, inainand incet, dar sigur, nu stiu de ce, pe moment mi-a fost frica, venea spre noi, dar apoi am inteles.
Nu l-am recunoscut, pentru ca eu ii vedeam profilul numai, cat statea in patul sau monitorizat.
Din fata nu l-am mai recunoscut.
dar cand a trecut pe langa noi si i-am vazut profilul, l-am recunoscut.
Asistentele l-au lasat descult cum era, sa se plimbe, una din ele l-a pus sa spuna daca stie sa revina la 47, care era salonul unde fusese mutat si el s-a apucat sa explice,- Doamne, intr-adevar, sa vedeti ce explicatii dadea, ca eu am crezut ca un labirint intreg pe la etajul 9 pana la 47 !
Asistenta a incuviintat si a spus ca vrea sa fie sigura ca stie sa se intoarca.
Pe urma l-au lasat pe acolo bietul, sa se plimbe.
Si s-a plimbat mult timp.
Si m-am intrebat cum de l-au ingrijit, pentru ca mama spune mereu ca fara card de sanatate, asigurari medicale platite si medic de familie, nu te ingrijeste niciun spital !!!
Iata, era un om al strazii, a spus asistenta.
Tot mama a spus ca, - mi-a raspuns la intrebare - "da", daca un om al strazii pateste ceva, spitalul il ia de jos si il ingrijeste, dar pe urma il trimite dupa cateva zile, inapoi in strada de unde venise, sau unde se aflase.
Totusi sunt situatii cumplite si care nu trebuie trecute cu vederea !!!!
Ma gandesc ca omenirea e tare primitiva, mai ales in SUA unde trebuie ca e o jungla adevarata, acolo se pare ca sunt multi oameni ai strazii.
Si SUA care se lauda in fond, e mandra de ea, cu atatia oameni pe strazi si neglijati complet, fara viitor, fara nicio perspectiva.
Ce omenire primitiva !!!!
Nu ar trebui sa incurajam situatii de acest soi, adica sa cantam in struna nimanui, numai pentru ca o tare e mai mare si se lauda cu armele sau soldatii pe care ii face din tineri frumosi si sanatosi, carne de tun !
Dar si Romania cred ca vrea sa se intreaca cu SUA la numarul oamenilor strazii.
Domnul Neagu : spune mama ca in ultimele zile, striga catre o asistenta daca este apa calda " ca sa ne putem spala si noi la gogoasa !", asa m-a amuzat, si mi-au dat lacrimile, e clar ca nu se simtea bine nespalat ca lumea.
Si asa se tot stergea cu un servetel desi era impachetat in scutecul care uneori se sucea putin pe el, si nu doar pe el.
Ii doresc sa ajunga sanatos acasa, sa il spele sotia sa se simta si el bine.
da, in spital era apa calda, la chiuveta, ceea ce pe mine m-a bucurat, ca eu oricum ma spalam pe mana acolo.
Dar a doua zi cred, dupa ce ma bucurasem ca "avem" apa calda, apa calda a fost rece.
In zilele urmatoare insa a fost mi se pare, din nou apa calda.
Insa nu aveau dusuri, normal, in salon de paturi de interventii din care pacientii nu se dau jos !
Asistentele aveau dusuri, sau dus, a vazut mama, sa se spele acolo.
Este ora 20h19...
Nu v-am povestit despre YASEMIN, in fapt cei trei tineri de la patul unei femei bolnave, din salonul 14, care plangea de durerea prin care trecea, 2 baieti si 1 fata, ii credeam moldoveni, dupa accentul unuia dintre baieti.
In ultima mea zi am discutat cu fata cea tanara, grasuta, plinuta si linistita. Ea a venit singura in ultima mea zi acolo, sau poate dupa ea, au sosit si tinerii.\
Mi-a spus povestea ei :
Se numea Yasemin, avea mama romanca, care traia in Austria si nu vorbea cu fiica ei niciodata, si tatal turc, care traia in Franta.
Yasemin era deci jumatate romanca si jumatate turcoaica, s-a nascut in Turci si a crescut in Romania.
De fel in Romania era din Arad, unde spunea ca " acolo e mult mai fain, salarul [ salariul ] e salar ! Locul de munca e loc de munca, nu ca in Bucuresti unde nu ai loc de munca !"
Yasemin tinea legatura cu tatal ei turcul din Franta.
Cu tinerii : relatia ei : era iubita unuia dintre cei 2 tineri.
Cei 2 erau frati si erau baietii pacientei suferinde.
Si erau din BRAGADIRU.
Nu erau nicidecum din Moldova.
Yasemin totusi era multumita de viata ei, astepta sa se marite pentru ca pacienta a spus ea, e viitoarea ei soacra, de altfel a venit la "soacra" ei la spital, mai ceva ca o fiica devotata la mama ei !
Yasemin mi-a spus ca ea si-a gasit repede de munca cand a venit la Bucuresti, si lucreaza la Mega Image si are o sefa de nota zece.
de altfel, o avea cred, cum zicea ea, pentru ca o gaseam in fiecare dupa-amiaza la salonul 14, la capataiul femeii in varsta, care plangea epuizata de durere si suferinta in patul ei.
Femeile acolo plang de durere fizica, ele suporta mult mai greu interventiile, perfuziile, etc.
Mai era Luminita, care venea cu Nuti, verisoara ei, la tatal ei, Luminita locuind in Drumul Taberei la Chilia Veche, am vazut-o in ultima mea zi acolo, insa nu am apucat sa ne luam ramas bun, am crezut ca ne vom regasi pe coridor sa schimbam 2 vorbe, insa nu a mai fost sa fie.
ea astepta pe culoar sa se trezeasca tatal ei care dormea, asezat in patul de la geam langa Stelian, patul pe care il ocupase tatal meu.
Zicea ca nu vrea sa-l trezeasca, ca, daca sta langa el, se scoala.
Pe Cati nu am mai vazut-o, iar mama ei dormea in patul ei, mai linistita parca ceva, in ultima mea zi acolo, cand am apucat, la fix, sa le duc Acatistele, si lui Stelian si Maicii Iustina.
Acolo nu poti sti care e ultima zi acolo, sau pleci, brusc, si viu, sau cine stie.... ca pacient, poate nu mai pleci, desi nu am auzit de astfel de cazuri concrete, dar o spun, avand in vedere ca e un spital si salon de interventii, unde sunt adusi oamenii in primele ore, cele 72 de ore critice de dupa producerea unui AVC.
Da, mai era o fata, avea o varsta, dar pentru mine, era cam de seama mea, in fine, era la capataiul mamei ei, ea m-a incurajat, a spus ca mama ei s-a recuperat complet dupa primul AVC, ii spusese si mamei mele, dar sedea la capataiul ei, si avea niste ochi incercanati "negri" de cearcane mari.
Acum mama ei era la al doilea AVC, dar fata parea sa stie, era sigura ca se va recupera si de data aceasta.
O fata slaba, inaltuta, cu ochelari de vedere cu lentile mari.
Si rame colorate mi se pare, poate chiar roz.
O sa va mai povestesc...maine poate.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu