| Imprimer - Fermer la fenêtre - Cliquez sur Plus au bas du mail pour imprimer un seul message |
- Continuare la mesajul de mai jos :
Continui deci mesajul inceput mai jos :
Ieri, vineri 26 mai 2017 : Am ajuns la spitalul Municipal, in jurul orei 16h00 si am ramas cu tata pana la 17h35-17h45 cand am plecat, pentru ca vroia el, si cred ca simtea nevoia sa se odihneasca.
Mama ieri a ajuns pe la pranz, sau poate la ora 13h00, in jurul acestei ore, si a spus ca nu au lasat-o sa intre la tata - programul de vizite este numai intre 15h00- 21h00 , desi pe pagina suub.ro scrie ca vizite sunt si intre 10h00-12h00, dar oricum mama mai intra la tata, chiar si asa.
Ieri a intrat totusi, dar a fost nevoita sa iasa, si sa intre iarasi, cel putin pana la ora 3 p.m. cand au inceput vizitele.
Eu am gasit-o pe la 16h00 sau putin de tot inainte de ora 4 p.m., singura, langa patul lui tata, mutat in incaperea mai mica, care continua salonul nr. 14, si tata dormea, pe o parte, pe partea dreapta.
Este de observat ca si cu o zi inainte, pe 25 mai 2017, cand am ajuns la spital pe la 16h30 si am ramas pana la ora 19h00, cu mama - am gasit-o pe mama langa patul lui tata, si tata la fel ca si ieri, dormea, tot pe partea dreapta.
Tot ieri mama spunea ca nu stie ce are tata, ca nu are chef de vorba.
Alaltaieri ( 25/05/2017 ) mama intrase la ora pranzului la tata si atunci, atunci se pare ca a vorbit putin cu el, era din nou pus pe perfuzii, spune mama.
Cand am ajuns eu la tata, joi 25/05/2017, i-am spus mamei : "Spune-i tu ca a venit Olivia", si mama i-a spus si tata s-a trezit si s-a indreptat cu atentia, privirea bucuroasa spre mine.
O spun sincer, se uita numai la mine.
Am fost emotionata, dar am tacut.
M-am gandit sa nu se supere mama, ca ma face cu oua si cu otet.
Pe de alta parte, mama alearga pentru el, sa il ajute adica, ea spala, cumpara, si de altfel, o spun mereu cu privire la ea, ii si place sa conduca in orice situatia, sa aiba ea initiativa si sa faca ea "totul", pe urma, normal ca spune ca ea face totul, vezi bine si"restul" nu o ajuta, adica Olivia.
Dar aici e acum vorba de taticul meu pe care il iubesc.
I-am spus despre mama : "Si ea sa stii nu a dormit, nici mama, nici eu, ne gandim la tine, nu stam noi acasa fara tine, si mama spala, cumpara", si atunci tata s-a indreptat si spre mama cu privirea si a fost ceva mai receptiv la ea, ba chiar a privit-o foarte dragastos la un moment dat.
Joi 25 mai 2017 : cand am sosit eu, tata nu mai era pe perfuzii, insa era monitorizat la un aparat care functiona ( aparatul de la capul patului lui de ieri 26 mai 2017 era 'Defect", asa scria pe punga din plastic care invelea aparatul, poate il vedeti in fotografie ! un aparat invelit intr-o punga de plastic ).
Tata era monitorizat.
Si deci l-au monitorizat o parte din zi, poate si noaptea, nu stiu, pe 25/mai 2017.
Pe 26 mai 2017 nu mai era nici perfuzat si nici monitorizat.
despre AVC-uri am citit, si, desi nu scrie asa mult cat citeste si invata un doctor, insa cartea citita de mine e scrisa de un doctor, si scrie ca un om care a suferit un AVC trebuie monitorizat cand i se administreaza un medicament.
Concret, cum au procedat doctorii cu tata nu stiu, dar eu cred ca au procedat totusi, cam cum scrie in cartea neurochirurgului Arthur S. Bard " Sa intelegem creierul", citez o fraza din carte sau doua :
"La pacientul cu un accident vascular cerebral major, tratamentul ar trebui inceput in patru ore de la atac, daca acest lucru este posibil. Tratamentul de urgenta cu medicamente, cum ar fi TPA ( activatorul plasminogenului tisular ), poate dizolva cheagul si poate duce la un rezultat cu mult imbunatatit.RISCUL MAJOR DE COMPLICATII AL TRATAMENTULUI CU TPA ESTE HEMORAGIA, ASTFEL INCAT PACIENTII CARE FAC ACEST TRATAMENT AU NEVOIE DE TERAPIE INTENSIVA SI O MONITORIZARE ATENTA. Din pacate, nu toate spitalele sunt echipate pentru a putea face un astfel de tratament de urgenta."
Mama acum pleaca la cumparaturi, a intrat in camera si si-a luat pledul de pe patul ei.... e imbracata sa plece.... la cumparaturi.... mi-a si spus un "p.. m..-tii", asa mai incet, dar distinct.
E ora 9h24 a.m., dimineata la Bucuresti acum.
olivia
Le Samedi 27 mai 2017 9h02, Olivia Marcov <oliviamarcov@yahoo.fr> a écrit :
Bonjour à tous! Buna ziua ! tata Nicolae Marcov si vizite la spital si olivia / 27 mai 2017
Am sa incep sa va povestesc vizitele, cred, putin cate putin.
Si acum, pentru ca e ceva important si pentru MINE, aflati ca mama si Silviu pur si simplu se joaca cu viata si libertatea mea : din nou mama ieri seara a inceput sa rada de mine, si azi dimineata cand Silviu dormea, mama vorbea singura in bucatarie, se impartea intre baie si bucatarie, spala rufe, face treaba....
Si mama spunea ca : " Nu o mai legam !"
Desigur are o idee FIXA si se gandeste sa ma interneze la spitalul de boli psihice din Berceni, numit spitalul 9 ( = Noua ), Obregia.
Acum cateva minute s-a sculat si Silviu si mama ii spunea ceva de : " Noua" si " o prindem la noua".
Deci eu ma intreb sincer cum voi trai cu mama si Silviu, pentru ca mama sa traiesc nu ma lasa.
I-am spus si ieri seara, a inceput sa rada de mine, mama are momente si nu putine cand, dupa mine, si cred eu, si dupa altii daca o vad, daca o aud, nu judeca sanatos.
In plus e foarte rea, egoista, desi munceste si s-a uzat cu munca, insa ea a exagerat cu munca fizica, treburile in casa, care uzeaza pur si simplu, si nici nu a vrut sa o ajutam, si a vrut parca sa functioneze ca un "robotel", ii plac muncile manuale repetitive, asta nu e un lucru rau, dar ea cand incepe nu se opreste.
Si asta, pana se uzeaza si arata uzata.
Si asa cum este, ieri seara era cu Silviu in bucatarie, si eu intre bucatarie si sufragerie.
L-am luat pe Micul meu Iisus, pe Petit Jesus in brate ( statueta mea de la Capela Scolii noastra din Constantine ) si i-am spus ca Il iubesc, si mama radea si ii spunea lui Silviu : " Stii, face ca PAULA, PAULA asa facea :....." si aici a inceput sa spuna ce si cum vorbea o colega a mamei de la uzina Vulcan, cu pregatire, insa o fata care avea o boala psihica spunea mama, o chema PAULA SOCOLESCU.
Dupa mine, mama mea a fost poate socata, dar sigur obsedata, parca e hipnotizata de cuvantul boala si inca, de " boala psihica", a fost parca obsedata de colega ei PAULA SOCOLESCU, care era si pentru ca era bolnava psihic, nebuna zicea mama.
Femeia a fost pensionata medical, fusese maritata si apoi sotul ei a dat divort.
Avea o varsta...adulta, si parintii ei la un moment dat au murit.
Urma un tratament, insa boala ei nu se vindeca.
Paula Socolescu locuia in Drumul Taberei, la statia Romancierilor de RATB, la sau in zona blocurilor inalte zugravite in verde, blocuri de confort II cred.
Pe acolo pe undeva, pentru ca mai mult nu stiu unde.
Dar locuia pe acolo si fiind vecine in cartier, mama o intalnea pe Paula in drumurile ei zilnice prin "zona", adica la piata, la cumparaturi, la Indiana la cofetarie, pe unde mai mergi si te deplasezi cand locuiesti undeva si ai magazine pe langa blocul tau, sau nu foarte departe.
O data, poate de doua ori, cand eram cu mama pe strada, ne-am intalnit cu Paula Socolescu, era o femeie cu parul negru, sau acum grizonat, sau incepea sa aiba fire albe de par, avea ochii caprui-negri si un nas drept mi se pare, o figura de femeie un pic mai barbatoasa, cu trasaturi pronuntate, adica nu era sa zicem, prin contrast, "suava" ca o femeie blonda natural.
Avea sprancene si gene bine conturate, negre, avea pielea alba.
Si mama incepuse sa rada de mine : "Ha, ha, asa facea si Paula ..."
In clipa in care ii spuneam lui Petit Jesus ca Il iubesc.
Si nu e prima data, mama in mod normal, ar trebui sa fie obisnuita cu mine.
La fel cum de mai mult timp va trimit rugaciuni, sau articole de credinta, adica stiti, ma stiti, v-ati obisnuit.
Si mama insasi, ea L-a cerut pe Petit Jesus pentru ca Il vroiam eu, i L-a cerut lui Soeur Dominique, cand eram inca eleva, in ultimul, la finele ultimului an scolar de la scoala doctrinei crestine din Constantine, si Sr. Dominique i L-a dat.
Pare sa uite, mama.
Desi nu uita.
Memoria ei e chiar ca valul marii, acum stie, acum pur si simplu nu stie, sau stie contrariul.
Pe urma obligatoriu spune : " Stiu. Ce ? Credeai poate ca am uitat ? "
Ea stie totul, mama.
Totul.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu