Saint Joseph et le témoignage d'un miracle étonnant / Soeur Emmanuel Mai...

https://www.youtube.com/watch?v=cIdA25jr7_g

La Première Communion au temps de Thérèse de L’Enfant Jésus de la Sainte Face de Lisieux ( Sanctuaire de Lisieux )

La Première Communion au temps de Thérèse de L’Enfant Jésus de la Sainte Face de Lisieux ( Sanctuaire de Lisieux )

 

«  « Heureux les invités au repas du seigneur ! »

May 8, 2013 at 12:25pm

Qu’est-ce que la Première communion ?

La première communion, c’est recevoir pour la première fois le corps du Christ sous forme d’hostie consacrée par le prêtre. C’est, avec le baptême et la confirmation, l'étape la plus importante de la vie chrétienne d'un enfant ou d'un adulte. C'est le jour où pour la première fois, le baptisé reçoit l'eucharistie, présence vivante du Christ dans le pain et le vin. La communion crée une relation personnelle au Christ en nous nourrissant de sa Parole et de sa vie.

Innocent III, pape du concile Latran IV ღ

  

Historique

La 1ère communion est l’un des 7 sacrements de l’Eglise Catholique. Jusqu’au 12^ème siècle, on humectait de vin consacré les lèvres de tout nouveau baptisé. Ainsi, l’enfant communiait dès son baptême. C’est encore le cas dans les Eglises orientales. En 1215, le concile de Latran IV décide que la Première Communion n’aura plus lieu avec le baptême, mais entre douze et quatorze ans. Jusqu’à la fin du 16ème siècle, elle n’était marquée par aucune cérémonie particulière. Ce n’est en effet qu’à partir du 17ème siècle, que la Première Communion prend en France la forme d’une cérémonie solennelle qui marque la fin du catéchisme. Au 19ème siècle, elle devient même un rite de passage de l’enfance à l’âge adulte.

C’est le pape Pie X qui, en 1910, fixe la célébration de la Première Communion telle qu’on la connaît aujourd’hui. En effet, dans le décret du 8 août 1910, il demande qu’on admette à l’Eucharistie des enfants beaucoup plus jeunes, dès "l'âge de Raison", vers 7 ans. En générale elle se déroule en avril ~ mai (comme à notre époque par ailleurs), entre le temps pascal (Ascension, Pentecôte) et le mois de Marie (mai).  De cette époque jusqu’aux années 1970, on appela cette première communion "Communion privée" ou "petite Communion" et on continua à célébrer la "Communion Solennelle" autour de douze ou treize ans, comme couronnement de l’enfance et du catéchisme. De nos jours, on a remplacé l’ensemble "Communion privée - Communion solennelle" par "Première communion - Profession de foi".

Au temps de Thérèse

A cette époque, les filles doivent s'habiller de blanc en référence à la Vierge Marie. Les garçons, quant à eux, portent un costume de drap sombre orné d'un brassard blanc. Ce costume est leur premier costume d'homme. La première communion s'inscrit dans l'histoire familiale. L'enfant dit « communié » peut prendre place à la grande table. Les garçons sont autorisés à porter le pantalon long tandis que les filles peuvent commencer à préparer leur trousseau (ensemble de linge et de vêtements que l’on donne à une femme qui se marie). On trouve aussi, parmi les changements, le droit boire du café (Berry), celui de porter un chignon (filles d'Auvergne), de se servir soi-même à table (Normandie) et… celui de représenter la famille à un enterrement (Limousin) !

Copie de la Vierge du Sourire aux Buissonnets ღ

Les atours de la jeune fille étaient la traditionnelle robe en mousseline portée sur un jupon orné de dentelle, une large ceinture, et un long voile d'organdi (toile de coton légère) que des épingles aux bouts en perles fines accrochent au bonnet. Ainsi les jeunes filles cheminent-elles vers l'église, dans les chaussures de daim blanc. Dans l'aumônière (bourse plate tombant au bout d'une anse accrochée à 10 cm de la ceinture), la jeune fille glisse son mouchoir et son rosaire, ce chapelet perpétuant la mémoire de la guirlande de roses dont la Vierge était couronnée.

« Ah ! Qu'il fut doux le premier baiser de Jésus à mon âme ! »

 ღ Robe de 1ère communiante de Thérèse exposée aux Buissonnets ღ

Octobre 1883 : c'est la rentrée scolaire avec, enfin ; la perspective tant attendue de la première communion. On se souvient que Thérèse née un 2 janvier n’avait pas eu l’âge requis l’année précédente pour la 1ère communion ! … Tout au long de l'année, Thérèse est première en catéchisme. Elle se prépare également aux Buissonnets avec sa sœur Marie. Pauline lui écrit du carmel : elle conseille à sa sœur des sacrifices quotidiens et des prières à offrir à Jésus. Thérèse prend ces listes très au sérieux et s'applique à les suivre scrupuleusement. La communion est fixée au 8 mai 1884, également jour de la profession de Pauline. Pendant la messe de 1ère communion, Thérèse pleure abondamment : larmes de joie et non de peine. Elle décrira parfaitement toute l'intensité de cette première rencontre mystique : « Ah ! Qu'il fut doux le premier baiser de Jésus à mon âme !... »

Ce sont les prémices de la Grâce de Noël 1886. Les épreuves (scrupules…) qu’elle traverse lui montrent le fond de sa misère et sa fragilité et que livrée à ses propres forces, malgré son énergie, elle ne peut dépasser ses limites. Sans compter la morale du temps teintée de jansénisme. La 1ère communion de Thérèse fut une rémission qui dura jusqu’à la retraite de l’année suivante où elle s’enferma dans une grave crise de scrupules suite aux instructions maladroites du prédicateur (thèmes de la mort, péché mortel..). Le Dieu qui est présenté à Thérèse est un Dieu justicier, qui a en horreur le péché et qui le puni. Dans ses notes de 1ère communion, Thérèse écrit : « Ce soir l’instruction était sur l’enfer ; Monsieur l’Abbé nous a présenté les tortures qu’on souffre en enfer ; il nous a dit que de notre première communion allait dépendre si nous allons au ciel ou en enfer. »

ღ Thérèse première communiante par Céline ღ

Mais Thérèse écrira dans ses manuscrits : « Ce fut un baiser d'amour, je me sentais aimée, et je disais aussi : "  Je vous aime, je me donne à vous pour toujours. " Il n'y eut pas de demandes, pas de luttes, de sacrifices ; depuis longtemps, Jésus et la pauvre petite Thérèse s'étaient regardés et s'étaient compris... Ce jour-là ce n'était plus un regard, mais une fusion, ils n'étaient plus deux, Thérèse avait disparu, comme la goutte d'eau qui se perd au sein de l'océan. Jésus restait seul, Il était le maître, le Roi. Thérèse ne lui avait-elle pas demandé de lui ôter sa liberté, car sa liberté lui faisait peur, elle se sentait si faible, si fragile que pour jamais elle voulait s'unir à la Force Divine !.. » Puis plus tard dans une de ses lettres : « Ma voie est toute de confiance et d’amour, je ne comprends pas les âmes qui ont peur d’un si tendre ami. » Et encore « Quelle douce joie de penser que le Bon Dieu est Juste, c’est-à-dire qu’Il tient compte de nos faiblesses, qu’Il connaît parfaitement la fragilité de notre nature. De quoi donc aurais-je peur ? »

Il faudra cependant la Noël 1886 pour que Thérèse retrouve la force d’Ame perdue à la mort de sa mère quand elle avait 4 ans et ½.

« Afin de vivre dans un acte de parfait amour, je m’offre comme victime d’holocauste à votre Amour Miséricordieux, vous suppliant de me consumer sans cesse, laissant déborder en mon âme les flots de tendresse infinie qui sont renfermés en Vous...» (Juin 1895) “

Sources : pages web et pages facebook : Sanctuaire de Lisieux : www.therese-de-lisieux.catholique.fr

À lire / consulter également :

Carmel de Lisieux : www.carmeldelisieux.fr

Catéchisme du Diocèse de Bayeux que Thérèse de Lisieux a appris :

http://www.archives-carmel-lisieux.fr/carmel/index.php/en-famille/57-en-famille/premiere-communion/44-catechisme-th

                                                           

Acatistul Invierii Domnului, The Akathist of The Resurrection of The Lord ( Crestinortodox.ro )

Acatistul Invierii Domnului, The Akathist of The Resurrection of The Lord ( Crestinortodox.ro )

Condacul 1

Aparatorul cel mare si Doamne, biruitorul mortii celei vesnice, ca cei ce ne-am izbavit de omorarea cea duhovniceasca, cele de lauda aducem Tie, noi robii Tai si zidirea Ta. Cel ce ai biruinta asupra mortii, de moartea pacatelor slobozeste-ne pe noi, care graim: Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Icosul 1

Ingerii, Invierea Ta, Hristoase Mantuitorule, neincetat o lauda in ceruri. Si pe noi, cei de pe pamint, invredniceste-ne cu inima curata a-Ti canta Tie unele ca acestea:

Iisuse, Cel nepatruns, Care luminezi pe toti credinciosii, lumineaza-ne si pe noi cei ce traim in intunericul necunostintei;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti si la toate le dai viata, inviaza-ne si pe noi, cei omoriti in pacate;
Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat la cer si ai inaltat pe cei ce nadajduiesc intru Tine, inalta-ne si pe noi, cei plecati spre pamint;
Iisuse, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui si partasi slavei Tale ii faci pe cei ce Te iubesc pe Tine, nu ne lipsi pe noi de slava Ta;
Iisuse, Cel ce vei veni sa judeci viii si mortii, nu ne judeca pe noi dupa faradelegile noastre, ci miluieste-ne dupa mare mila Ta;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Condacul 2

Vazand, Doamne, oamenii cazuti, Te-ai intrupat si ai inviat pe toti, daruindu-le celor inviati toate spre mantuire. Inviaza-ne si pe noi cei omoriti din pricina pacatelor, ca sa-Ti cantam Tie: Aliluia!

Icosul 2

Mintea nu pricepe dumnezeiasca taina, cum izvorul vietii inviaza, omorand moartea. Pentru aceasta, numai cu inima simtind bucuria invierii si astfel fiind luminati, cu glas de bucurie duhovniceasca graim catre Tine unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce ai intrat prin usile incuiate, intra si in casa sufletelor noastre;
Iisuse, Cel ce ai intampinat in cale pe ucenicii Tai, intampina-ne si pe noi, pe calea acestei vieti, si ne mantuieste;
Iisuse, Cel ce ai aprins inimile lor cu cuvintele Tale, aprinde si inima noastra cea rece, spre dorirea de slava Ta;
Iisuse, Cel ce Te-ai cunoscut intru frangerea painilor, da-ne si noua a Te cunoaste in dumnezeiasca impartasanie;
Iisuse, Cel ce ai fagaduit pe Duhul Sfant ucenicilor Tai, trimite-ne si noua pe acest Duh mangaietor de la Tatal;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Condacul 3

Cu puterea Ta, cea dumnezeiasca, inviind pe Lazar, inviaza-ne si pe noi cei ce suntem doborati de patimi si zacem in pacatul nepocaintei, ca sculandu-ne dupa glasul Tau, sa cantam cantare: Aliluia!

Icosul 3

Avand putere asupra mortii, sufletele le-ai chemat din moarte, Iisuse. Cheama-ne si pe noi, din adancul pacatelor noastre, ca si noi, curatindu-ne simtirile, Tie, celui ce stralucesti cu lumina cea neapropiata, cu bucurie sa-Ti aducem cantare de biruinta, asa:

Iisuse, biruitorul mortii, biruieste patimile noastre cele rele;
Iisuse, Datatorule de viata, da-ne si noua o viata mantuitoare;
Iisuse, izvorul bucuriei, bucura inima noastra intru indreptarile Tale;
Iisuse, Cel ce ai saturat, cu cinci paini si doi pesti, cinci mii de barbati in pustie, afara de femei si copii, hraneste-ne si pe noi cu painea Ta cereasca;
Iisuse, nadejdea celor cazuti, scoate-ne si pe noi din adancul rautatilor noastre;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Condacul 4

Viforul patimilor ne tulbura si ne ineaca; ci Te rog pe Tine Iisuse, intinde-ne, ca si lui Petru, mina Ta cea de ajutor si, cu puterea Invierii Tale, ridica-ne si ne inalta a cinta Tie: Aliluia!

Icosul 4

Avand imbucuratoarea veste a invierii Tale, Iisuse, cerurile cu vrednicie se veselesc si pamintul se bucura; iar noi, praznuind veselia cea vesnica, indraznim a-Ti canta unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce sezi intru lumina cea neapropiata, fii aproape tuturor crestinilor, dupa indurarile Tale;
Iisuse, Cel ce iubesti zidirea Ta, nu ne uita pe noi cei de pe urma;
Iisuse, Cel ce atragi inimile noastre la Tine, intoarce la Tine si inima noastra cea ticaloasa;
Iisuse, Cel ce implinesti toate cererile cele bune, implineste si doririle noastre cele bune, ca mai mult decat toate sa Te iubim pe Tine;
Iisuse, Cel ce primesti orice picatura de lacrimi, nu departa rugaciunile noastre;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Condacul 5

Viata de Dumnezeu placuta izvoraste din Tine, o, Iisuse, Fiul Dumnezeului celui viu. Pentru aceea Te rugam pe Tine, ca sa nu ne piarda pe noi ucigatorul de suflete, nici sa ne inchida gura ca sa murim nepocaiti, ci invredniceste-ne sa-Ti cantam: Aliluia!

Icosul 5

Vazand cu Duhul pe Dumnezeu inviat, veniti sa bem bautura noua, nu din piatra stearpa si neroditoare, ci din izvorul nestricaciunii si purtatorul de viata mormant al Mantuitorului, care, pe pamintul cel neroditor al sufletelor noastre udandu-l, ne-a invatat pe toti a canta unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce ne-ai poruncit sa primim scump sangele Tau, invredniceste-ne fara de lipsa, a primi acest prea cinstit sange;
Iisuse, Cel ce trimiti ploaie asupra celor drepti si asupra celor pacatosi, stropeste-ne si pe noi cu harul Tau, ca sa aducem roada duhovniceasca;
Iisuse, Cel ce nu Te-ai scarbit de pacatoasa care Ti-a sarutat cu lacrimi de pocainta picioarele Tale, da-ne si noua a-Ti uda picioarele Tale cu lacrimi de umilinta;
Iisuse, Cel ce ai intarit pe Toma in credinta invierii Tale, da-ne si noua credinta nefatarnica;
Iisuse, Cel ce ai zis: cautati si veti afla, da-ne si noua a Te gasi pe Tine;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Condacul 6

Propovaduind cu duhul neincetat bucuria invierii tale, celei purtatoare de viata, Iisuse, Dumnezeul nostru, da sa fim si noi, pacatosii, partasi acestei invieri, ca neincetat sa cantam in Ierusalimul cel de sus: Aliluia!

Icosul 6

Stralucind la toata lumea cu invierea Sa Domnul Iisus Hristos, acum toate le-a umplut de lumina: si cerul si pamintul si cele de dedesubt; ca sa praznuiasca toata zidirea Invierea lui Hristos, intru care intariti fiind vom canta unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce toate le umpli de lumina Ta, lumineaza si ochii nostri cei intunecati;
Iisuse, Cel ce ai impreunat cerul cu pamintul, ridica-ne si pe noi de pe pamant la cer;
Iisuse, Cel ce Te-ai pogorat cu lumina Ta cea dumnezeiasca in cele de dedesubt, pogoara-Te si in adancul inimilor noastre;
Iisuse, Cel ce ai scos din temnitele iadului sufletele ce te asteptau, scoate-ne si pe noi, pacatosii, din intunericul mahnirii, caci viata noastra de iad s-a apropiat;
Iisuse, Cel ce tuturor le intinzi prea curatele Tale maini, cuprinde-ne si pe noi, ticalosii, in bratele Tale;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Condacul 7

Vrand Domnul Hristos ca sa descopere oamenilor puterea dumnezeirii Sale, S-a acoperit cu pecetea lui Caiafa si nestricand-o, inaintea celor ce-L pazeau, ca un purtator de biruinta s-a sculat si ne-a invatat a-i canta: Aliluia!

Icosul 7

Minunat si cu neputinta este a pricepe, cum ieri ne-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase, iar azi ne sculam impreuna cu Tine, in Duh. Dar cu bucurie Iti cantam Tie unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce ai inviat si ai dat in dar tuturor viata, intraripeaza mintea noastra, ca sa-Ti urmeze Tie pururea;
Iisuse, Cel ce ai sfintit pamantul cu picioarele Tale, sfinteste si gandurile noastre, cele care se inalta la Tine;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit a se zugravi cinstitul Tau chip, da-ne si noua a avea pururea in sufletele noastre chipul invierii Tale;
Iisuse, Cel ce ai primit cei doi bani ai vaduvei, primeste si de la noi cantarea aceasta;
Iisuse, Cel ce n-ai osindit pe femeia desfranata, ci, prin puterea Ta, ai indreptat-o pe calea cea buna, nu osandi nici buzele noastre cele intinate care Te saruta pe Tine, prin cantari de lauda;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Condacul 8

Strain lucru, ca pe Dumnezeu intrupat si inviat din morti, noi astazi cu cugetul vazindu-L, toata grija cea lumeasca sa o lepadam. Si ca pe Imparatul tuturor sa-L primim si sa-I cantam Lui: Aliluia!

Icosul 8

Totul ai fost iubire, Iisuse, catre omul cel cazut, si ai pus la dumnezeiasca straja pe de Dumnezeu graitorul Avacum, sa stea impreuna cu noi si sa arate pe ingerul cel purtator de lumina, care a grait luminat despre Invierea Ta. Pentru aceasta si noi graim Tie unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce ai fost pazit de ostasi, trimite la straja sufletelor noastre pe ingerul pazitor, pe care noi il alungam cu pacatele noastre, ca sa ne pazeasca si sa ne calauzeasca spre mantuire, pentru invierea Ta;
Iisuse, Cel ce ai orbit cu dumnezeiasca Ta stralucire ochii celor ce Te strajuiau, intoarce ochii nostri de la desertaciune si-i lumineaza, spre cunostinta adevarului;
Iisuse, Cel ce ai intrebat pe Apostolul Petru: "Ma iubesti?", da-ne si noua sa avem chipul dragostei lui de la urma;
Iisuse, Cel ce ai iertat lui Petru Apostolul lepadarea de Tine, iarta si noua lepadarile cele din fiecare ceas, de poruncile Tale;
Iisuse, Cel ce ai dat putere Apostolilor Tai, a lega si a dezlega, dezleaga-ne si pe noi de nedreptatile noastre;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Condacul 9

Toata firea omeneasca in Tine s-a preaslavit, cu invierea Ta, Iisuse, si prin aceasta s-a daruit nestricaciune trupurilor sfintilor, adeverindu-se aceasta prin moastele sfintilor si cantandu-Ti cu umilinta: Aliluia!

Icosul 9

De Dumnezeu graitorii ritori maneca cu duhul intampinand iesirea din mormant, si in loc de mir, cantare Iti aduc Tie, ca soarelui dreptatii si Stapanului; cu ale caror cantari, primeste si aceste rugaciuni ale noastre:

Iisuse, Cel ce ai primit mirul cel varsat pe Tine, primeste si ale noastre cantari de lauda, de multumire si de cerere;
Iisuse, soarele dreptatii, lumineaza sufletele noastre cele intunecate;
Iisuse, Cel ce pe pescari i-ai facut vanatori de oameni, atrage si voia noastra cea rea, spre ascultarea Ta;
Iisuse, Cel ce pe Saul l-ai prefacut in mai-marele Apostol, intelepteste-ne si pe noi cei ce ratacim;
Iisuse, pentru rugaciunile acestui Apostol si ale tuturor sfintilor Tai, fie-Ti mila de noi pacatosii;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Condacul 10

Voind a mantui neamul omenesc, Iisuse, Te-ai pogorit pe pamant si Insuti Dumnezeu fiind, ai primit neputintele noastre, ca si in ele sa se arate puterea Ta, care ne indeamna a canta: Aliluia!

Icosul 10

Cel ce ai inviat, Iisuse Hristoase, Mantuitorul si Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce Te-ai pogorit in cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat legaturile cele vesnice, in care se tineau legate sufletele, slobozeste-ne si pe noi de legaturile pacatului, ca sa-Ti cantam Tie unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce ai incredintat pe iubitul Tau ucenic Maicii Tale, incredinteaza-ne si pe noi ingrijirii ei, celei mantuitoare;
Iisuse, Cel ce suferintele Maicii Tale le-ai prefacut in bucurie, da-ne si noua, nevrednicilor, cu rabdare sa purtam crucea noastra;
Iisuse, Cel ce ai dat lumii ocrotitoare pe Maica Ta, da-ne si noua, pacatosilor, ca sa fim sub acoperamintul ei;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit pe prunci a se atinge de Tine, da-ne si noua blandetile si curatia inimii pruncilor;
Iisuse, Cel ce ai liberat pe desfranata si i-ai poruncit de acum sa nu mai pacatuiasca, da-ne si noua ca de acum sa nu Te mai intristam;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Condacul 11

Cantare de umilinta, despre invierea Ta, binevoieste ca sa-Ti aducem Tie, Mantuitorul nostru. Si prin aceasta sa primeasca sufletele noastre mirul vindecarilor de nalucirile cele vatamatoare, ca sa-Ti cantam Tie pururea: Aliluia!

Icosul 11

Primind, prin invierea Ta, razele stralucitoare ale darului, si prin aceasta, ca prin oglinda, duhovniceste vazand scularea Ta cea aducatoare de viata, ne inchinam cinstitei Tale cruci si slavitei invierii Tale, pe care o laudam si o slavim, cantind asa:

Iisuse, Cel ce ai plecat cerul, primeste si rugaciunea noastra, ca un indurator;
Iisuse, Cel ce ai adormit cu trupul ca un muritor, omoara poftele noastre cele trupesti;
Iisuse, Cel ce Te-ai dat cu totul pentru mantuirea noastra, da-ne si noua cu totul a ne preda Tie;
Iisuse, Cel ce Te-ai suit la ceruri, ca sa pregatesti locasuri celor ce Te iubesc pe Tine, asaza-ne si pe noi in locasurile Tale;
Iisuse, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui, numara-ne si pe noi cu oile cele de-a dreapta Ta;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Condacul 12

Darul Tau da-ni-l noua, Iisuse, Cel ce pe toti ne-ai iubit, si primeste rugaciunea noastra, ca o parga, ce-Ti aducem Tie. Si departeaza de la sufletele noastre tot gandul cel viclean, ca fara osanda sa-Ti cantam Tie: Aliluia!

Icosul 12

Cantand preaslavita invierea Ta, Te slavim pe Tine, o, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, si credem ca daruiesti tuturor viata vesnica. Pentru aceasta, intru aceasta numita si sfinta zi, ca fratii unul pe altul sa ne imbratisam. Iar pe cei ce ne urasc pe noi, sa-i iertam pentru invierea Ta. Deci cu o gura si cu o inima sa cantam unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvinteaza pe Tine, binecuvinteaza si acum osteneala noastra cea dupa putere;
Iisuse, Cel ce sfintesti pe cei ce nadajduiesc intru Tine, sfinteste si doririle si gandurile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-axi fagaduit sa fii cu cei credinciosi pina la sfarsitul veacului, fii neincetat si cu noi pacatosii;
Iisuse, Cuvintul cel Adevarat al Tatalui, curata cuvintele noastre cele nevrednice, ca sa Te laudam pe Tine;
Iisuse, Pastile cele mantuitoare, care duc de la moarte la viata, salasluieste-ne in locasul Tau, luminandu-ne haina sufletelor noastre;
Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Condacul 13

O, Iisuse Hristoase, Cel ce ai calcat cu moartea pe moarte si celor din morminte le-ai daruit viata, primeste ca un miros de buna mireasma duhovniceasca aceasta putina rugaciune. Si daruieste-ne noua, celor ce suntem in mormantul nesimtirii, viata vesnica, ca sa-Ti cantam Tie: Aliluia!

(Apoi se zice iarasi Icosul intai si Condacul intai.)

Aparatorul cel mare si Doamne, biruitorul mortii celei vesnice, ca cei ce ne-am izbavit de omorarea cea duhovniceasca, cele de lauda aducem Tie, noi robii Tai si zidirea Ta. Cel ce ai biruinta asupra mortii, de moartea pacatelor slobozeste-ne pe noi, care graim: Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Rugaciune la Invierea Domnului

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugaciunile pe care Ti le aducem din buzele noastre necurate si curatindu-ne de toata intinaciunea, acopera-ne cu harul milostivirii Tale! Nu avem cuvinte, Doamne si Stapanul vietii noastre, sa-Ti multumim dupa cuviinta pentru marele dar pe care ni l-ai facut si ni-l faci in fiecare an prin pogorarea Sfintei Lumini la Mormantul Tau; nu suntem vrednici de o minune atat de mare, dar desi nu suntem vrednici a grai de acest mare dar pe care l-ai facut Bisericii Tale, nici nu ne putem opri sa multumim dupa puterile noastre ca ne-ai aratat acest semn, ca sa pricepem ca esti cu adevarat viu in Biserica Ta cea dreptmaritoare pe care portile iadului nu o vor birui.

Tu, Cel ce ai zis:"Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor", ne-ai aratat aceasta in multe feluri si in chip ales la marele Praznic al Invierii. Slava Tie, Doamne, ca acoperi Biserica Ta! Slava Tie, Doamne, ca ii intaresti pe credinciosi! Slava Tie, Doamne, ca ai binecuvantat pamantul cu Mormantul Tau! Ne aducem aminte de cate minuni ai facut la acest datator-de-viata Mormant. Cum vom uita Stalpul Ortodoxiei. Cum vom uita ca atunci cand ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lasa pe credinciosi sa intre in Biserica Sfantului Mormant, Lumina Sfanta a tasnit afara, spargand un stalp de piatra? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie si a celorlalti credinciosi vazand dovedita credinta lor curata ca Tu, Doamne Iisuse Hristoase, esti cu adevarat capul si ocrotitorul Bisericii?

Nu vom putea uita, Doamne, pentru ca prea mare este dragostea pe care ne-ai aratat-o. Si luand aminte la cuvintele Tale: „ Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut", cu inimile noastre marturisim ca la Praznicul Invierii trimiti Sfanta Lumina ca binecuvantare pentru cei credinciosi. Pentru aceasta Te rugam, Doamne Iisuse Hristoase, trimite harul Tau peste noi si fa din inima noastra lacas al Luminii Tale celei neapropiate, ca peTine sa Te slavim, Iubitorule de oameni, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu Preasfantul si De-Viata-Facatorul Tau Duh, acum si pururi si in vecii vecilor. Amin!

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-invierii-domnului-67072.html

Living through ‘desolation in faith’, by Father Michael Shields of The Heart of Jesus ( CatholicAnchor.org )

Living through ‘desolation in faith’, by Father Michael Shields of The Heart of Jesus ( CatholicAnchor.org )

Objet :	Bill advances to ban abortion groups in public schools
De :	Catholic Anchor: News from Alaska (catholicanchor@gci.net)
À :	Olivia Marcov ;
Date :	Samedi 11 avril 2015 2h11

Saturday, April 11, 2015 ; 4/11/2015 6:57:31 PM, second reading of this beautiful article

Living through ‘desolation in faith’, by Father Michael Shields of The Heart of Jesus ( CatholicAnchor.org )

“Have you said this or prayed these words? “How can I get through this? I am in crisis, I don’t know what to do. I have lost hope. I have lost faith.”

My time in Russia has been a time of great faith building and a time of great faith testing. I have been in a crisis of faith on a number of occasions and each time the Lord shows a way through it. I bless the Lord for this knowledge and want to share some with you because there are many of you who are in a crisis, coming out of a crisis or ready to go into a crisis and have no idea what to do. I have cried out so many times these words: “God help me!”

Do you know that place of crisis — where you sense your faith is lost? When you sense there is no hope? When you believe there is no way out of the darkness? There is a spiritual term called desolation. Saint Ignatius, is his famous spiritual exercises, says desolation is “darkness of the soul, turmoil of the mind, inclination to low and earthly things, restlessness resulting from many disturbances and temptations which lead to loss of faith, loss of hope and loss of love. It is also desolation when a soul finds itself completely apathetic, tepid, sad and separated as it were, from its Creator and Lord.”

Jesus wants to give us a way through the darkness. Not a way out of the darkness. Why? Because Jesus knows sometimes the moments of spiritual suffering can be moments of great grace. The deepest conversions in my life and the greatest closeness to Jesus happened when I was in the darkest time in my spiritual life.

Here are the two basic principles Jesus teaches us about how to live through a spiritual crisis. Look back and see how God worked in your life during past trials. What happened then? Your faith is in God’s ability to help you — then and now. Jesus is the same today, yesterday and forever the Bible says. He will work today as he worked then.

The other principle is to look ahead. What we believe about the future will determine how we live today. Let me give an illustration. Two men were put in prison unfairly. It is a great suffering to feel the injustice from another person. They will both be in prison for 10 years. One man survives, the other man does not. Why? One man heard that his whole family died. There was no one waiting for him. He died of hopelessness. The other man heard his family was waiting and praying for him. He lived each day in the future hope of seeing them. Do you see? There are two futures. One road is a dead end. The other road leads to life, and for us life on high with Christ Jesus.

Do you believe in the future of your soul? Here you need to check where your hope is founded. If it is only in this life you will not withstand the fire of desolation. But if you have an eternal perspective you can live through suffering and darkness. How you see your future will determine how you live right now.

We need to look back and we need to look forward as we learn to live through spiritual trials. When you are in spiritual crisis know that God will not abandon you. Saint Paul writes of the power of God’s grace and that God’s power is made “perfect in weakness.”

“Therefore I will boast all the more gladly about my weaknesses so that Christ’s power may rest on me,” Saint Paul proclaims. “That is why, for Christ’s sake, I delight in weaknesses, in insults, in hardships, in persecutions, in difficulties. For when I am weak, then I am strong.”

Here are some basic principles to apply when you face a spiritual crisis.

When in desolation, stay the course. If you have made a decision don’t change it. If you have made a resolution don’t change it. Trust God, he will help you fulfill it.

In desolation, remember God is really there. We Christians cannot endure testing by ourselves. God has given all Christians sufficient grace to endure desolation and not be destroyed.

Patience is a virtue we need in a crisis. And it seems to leave quickly. Yet patience is the most necessary virtue for persisting in desolation. In desolation and spiritual trials, think long-term. You are given a gift of persistence through your suffering.

Starve desolation and spiritual trials with increased spirituality. It will be hard but pray more, cry out to God with all your strength. Be open to reading the Bible more. Speak with a friend and pray with a friend — don’t be alone in your crisis. Saint Paul’s advice from Ephesians 5:19-20: “Speak to one another with psalms, hymns and spiritual songs. Sing and make music in your heart to the Lord, always giving thanks to God the Father for everything, in the name of our Lord Jesus Christ.”

You must also remember the times God worked in your life, the joys and deep faith you had. Satan will tempt you to give up.

Consider the reasons for your desolation and spiritual struggles. There are many reasons for spiritual struggles. Here are three: We have sinned and we need to repent; We have not sinned but God gives us a time to test our faith; We have not sinned but God gives us an invitation to grow spiritually and it happens only in deep spiritual suffering.

Remember Saint Paul prayed to be released from the thorn in his flesh — his suffering. What he realized is that suffering was a deep grace and so he depended on God more because of his weakness. God does not abandon us.

The writer is pastor of the Church of the Nativity in Magadan, Russia.”

Sursa : CatholicAnchor.org

http://www.catholicanchor.org/featured/living-desolation-faith/?utm_source=April+10%2C+2015&utm_campaign=March+6&utm_medium=email

Chrétiens d'Europe, Christians of Europe NEW NOU

Chrétiens d'Europe, Christians of Europe


http://chretieneurope.centerblog.net/